15 definiții pentru culpaș (s.m.) culpeș

CULPÁȘ, -Ă, culpași, -e, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Persoană vinovată de o infracțiune; vinovat. 2. Adj. Care este vinovat (de o infracțiune). Persoană culpașă.Culpă + suf. -aș.

Var.: cúlpeș, -ă (după DEX'98 și alte surse) - LauraGellner

CÚLPEȘ, -Ă, culpeși, -e, adj. (Înv.) Care a săvârșit o faptă condamnabilă; vinovat. – Culpă + suf. -eș.

CULPÁȘ, -Ă, culpași, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană vinovată de o infracțiune; vinovat. ◊ (Adjectival) Persoană culpașă. [Var.: cúlpeș, -ă s. m. și f.] – Culpă + suf. -aș

CÚLPEȘ, -Ă s. m. și f. v. culpaș.

CULPÁȘ, -Ă, culpași, -e, s. m. și f. (Învechit) Persoană vinovată de o infracțiune. Pedeapsa butucului, obicinuită în Orient, se aplica culpașilor chiar la romani. ALECSANDRI, P. P. 95.

CÚLPEȘ, -Ă, culpeși, -e, adj. (Învechit) Culpaș, vinovat. De am fost culpeșă ție, m-ai osîndit. ODOBESCU, S.I 168. ◊ (Substantivat) Culpeșul își va simți vina și se va îndrepta. ODOBESCU, S. I 504.

!culpáș (înv.) adj. m., s. m., pl. culpáși; adj. f., s. f. culpáșă, art. culpáșa; pl. culpáșe

cúlpeș (înv.) adj. m., pl. cúlpeși; f. cúlpeșă, pl. cúlpeșe

culpáș s.m., pl. culpáși

culpáșă s. f., art. culpáșa, g.-d. art. culpáșei; pl. culpáșe

cúlpeș adj. m., pl. cúlpeși; f. sg. cúlpeșă, pl. cúlpeșe

CÚLPEȘ adj. v. culpabil, vinovat.

culpaș a. vinovat: robul și tiranul tot pe atât culpași BOL.

cúlpeș adj. Barb. de răŭ gust. Culpabil, vinovat.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cúlpeș adj. v. CULPABIL. VINOVAT.

Intrare: culpaș (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular culpaș culpașul
plural culpași culpașii
genitiv-dativ singular culpaș culpașului
plural culpași culpașilor
vocativ singular
plural
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular culpeș culpeșul
plural culpeși culpeșii
genitiv-dativ singular culpeș culpeșului
plural culpeși culpeșilor
vocativ singular
plural