8 definiții pentru culmiș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

culmiș sn [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / Pl: ~uri / E: culme + -iș] (Pop) Culme (1).

CULMÍȘ, culmișuri, s. n. (Pop.) Culme (1). – Culme + suf. -iș.

CULMÍȘ, culmișuri, s. n. (Pop.) Culme (1). – Culme + suf. -iș.

CULMÍȘ, culmișuri, s. n. (Popular, rar) Culme (1). Cînd puse piciorul pe culmiș, pămîntul i se învîrti sub tălpi. DELAVRANCEA, S. 28.

culmiș n. culme de deal sau de plaiu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

culmíș s. n., pl. culmíșuri

culmíș s. n., pl. culmíșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CULMÍȘ s. v. coamă, creastă, creștet, culme, muchie, spinare, sprânceană.

culmiș s. v. COAMĂ. CREASTĂ. CREȘTET. CULME. MUCHIE. SPINARE. SPRÎNCEANĂ.

Intrare: culmiș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culmiș
  • culmișul
  • culmișu‑
plural
  • culmișuri
  • culmișurile
genitiv-dativ singular
  • culmiș
  • culmișului
plural
  • culmișuri
  • culmișurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

culmiș

etimologie:

  • Culme + sufix -iș.
    surse: DEX '98 DEX '09