10 definiții pentru cules (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cules1 sn [At: BIBLIA (1688), 902 / Pl: ~uri / E: culege] 1 (D. recolte și culturi) Recoltare. 2 Timpul când se culege recolta. 3 (Ccr; rar) Recoltă. 4 (Tip) Culegere. 5 (Tip; îs) Mașină de ~ Mașină cu care se execută operațiile de culegere și de turnat litere sau rânduri.

CULÉS1, culesuri, s. n. 1. Strângere a cerealelor, a fructelor etc.; recoltare. ◊ Timpul când se strânge recolta. 2. Operație de pregătire a unei forme de tipar înalt în vederea imprimării. – V. culege.

CULÉS1, culesuri, s. n. 1. Strângere a cerealelor, a fructelor etc.; recoltare. ◊ Timpul când se strânge recolta. 2. Operație de pregătire a unei forme de tipar înalt în vederea imprimării. – V. culege.

CULÉS s. n. Acțiunea de a culege; strîngerea cerealelor, a fructelor etc.; recoltă. Cu evlavie cînt auriul cules. TOMA, C. V. 268. ♦ Timpul cînd se face strîngerea cerealelor, fructelor etc. Era toamna, după culesul porumbului, într-o duminecă. PREDA, I. 117. Să te bată, badeo, bată Nouă boale dintr-o dată... Din culesul cînepii Pînă-n ruptul cămășii! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 265.

CULÉS n. 1) Strângerea recoltei. 2) Timpul când se strânge recolta. /v. a culege

cules n. culegerea poamelor, strângerea strugurilor.

culés n., pl. urĭ. Acțiunea de a culege, obișnuit: culesu viilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

culés s. n., pl. culésuri

culés s. n., pl. culésuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CULÉS s. 1. v. recoltare. 2. v. ridicare. 3. (TIPOGR.) compoziție, compunere, culegere, zețuire, zețuit. (~ul unui text.)

CULES s. 1. adunare, adunat, culegere, recoltare, recoltat, recoltă, strîngere, strîns, (Transilv. și prin Maram. și Ban.) suretiu. (~ porumbului de pe cîmp.) 2. culegere, ridicare, ridicat, strîngere, strîns. (~ unei hîrtii de jos.) 3. (TIPOGR.) compoziție, compunere, culegere, zețuire, zetuit. (~ unui text.)

Intrare: cules (s.n.)
cules2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cules
  • culesul
  • culesu‑
plural
  • culesuri
  • culesurile
genitiv-dativ singular
  • cules
  • culesului
plural
  • culesuri
  • culesurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cules (s.n.)

  • 1. Strângere a cerealelor, a fructelor etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: recoltare recoltă un exemplu
    exemple
    • Cu evlavie cînt auriul cules. TOMA, C. V. 268.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Timpul când se strânge recolta.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Era toamna, după culesul porumbului, într-o duminecă. PREDA, I. 117.
        surse: DLRLC
      • Să te bată, badeo, bată Nouă boale dintr-o dată... Din culesul cînepii Pînă-n ruptul cămășii! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 265.
        surse: DLRLC
  • 2. Operație de pregătire a unei forme de tipar înalt în vederea imprimării.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi culege
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX