9 definiții pentru cuiba
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUIBA, pers. 3 cuibează, vb. I. Intranz. A-și avea, a-și așeza cuibul. – Din cuib.
CUIBA, pers. 3 cuibează, vb. I. Intranz. A-și avea, a-și așeza cuibul. – Din cuib.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cuiba [At: ODOBESCU, S. III, 16 / Pzi: ~bez, (3) ~bează / E: cuib] 1 vi A încuiba. 2 vt (Nob) A crește puii în cuib.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUIBA, cuibez, vb. I. Intranz. A avea cuibul, a-și așeza cuibul (într-un loc). Un stirc dintre cei care cuibează în arbori prinsese un șarpe în plisc și-l aducea la pui. SADOVEANU, D. P. 141. La poalele lor [a movilelor] cuibează vulturii cei falnici. ODOBESCU, S. III 16.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUIBA, cuibez, vb. I. Intranz. A-și avea, a-și așeza cuibul. – Din cuib.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A CUIBA pers. 3 ~ează intranz. A-și face sau a avea cuib. [Sil. cui-] /Din cuib
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*cuĭbéz v. intr. (d. cuĭb, după fr. nicher). Locuiesc, am cuĭbu: vulturiĭ cuĭbează în stîncĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cuiba (a ~) vb., ind. prez. 3 cuibează, imperf. 3 pl. cuibau; conj. prez. 3 să cuibeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cuiba (a ~) vb., ind. prez. 3 cuibează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cuiba vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cuibează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
cuiba, cuibezverb
- 1. A-și avea, a-și așeza cuibul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Un stîrc dintre cei care cuibează în arbori prinsese un șarpe în plisc și-l aducea la pui. SADOVEANU, D. P. 141. DLRLC
- La poalele lor [a movilelor] cuibează vulturii cei falnici. ODOBESCU, S. III 16. DLRLC
-
etimologie:
- cuib DEX '98 DEX '09