9 definiții pentru cubilou


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUBILÓU, cubilouri, s. n. Cuptor vertical cilindric, format dintr-o manta de tablă căptușită cu cărămidă refractară, utilizat în turnătorii. – Din fr. cubilot.

CUBILÓU, cubilouri, s. n. Cuptor vertical cilindric, format dintr-o manta de tablă căptușită cu cărămidă refractară, în care se încălzește metalul împreună cu combustibilul și cu materialele auxiliare, pentru a obține fuziunea metalului sau pentru topirea și turnarea lui în forme. – Din fr. cubilot.

CUBILÓU, cubilouri, s. n. Cuptor vertical cilindric, înalt de 5-6 m, căptușit cu cărămizi refractare, în care se încălzește metalul împreună cu combustibilul și materialele auxiliare: pentru a obține fuziunea metalului sau pentru topirea și turnarea lui în forme.

CUBILÓU s.n. Cuptor în formă de coș, folosit pentru fuziunea fontei. [Pron. -lou. / < fr. cubilot].

CUBILÓU s. n. cuptor vertical, folosit în turnătorii pentru topirea fontei. (< fr. cubilot)

CUBILÓU ~ri n. Cuptor vertical, în formă de cilindru, căptușit cu materiale refractare, folosit pentru fuziunea metalului sau pentru topirea și turnarea lui în forme. /<fr. cubilot


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cubilóu s. n., art. cubilóul; pl. cubilóuri

cubilóu s. n., art. cubilóul; pl. cubilóuri

Intrare: cubilou
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cubilou
  • cubiloul
  • cubilou‑
plural
  • cubilouri
  • cubilourile
genitiv-dativ singular
  • cubilou
  • cubiloului
plural
  • cubilouri
  • cubilourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)