12 definiții pentru crustaceu (subst.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRUSTACÉU, crustacee, s. n., adj. 1. S. n. (La pl.) Clasă de animale artropode, în general acvatice, cu corpul alcătuit din segmente acoperite cu o carapace chitinoasă; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. 2. Adj. Care ține de crustacee (1), privitor la crustacee. Animale crustacee. [Pl. și: (m.) crustacei] – Din fr. crustacé.

crustaceu, ~ee [At: BIANU, D. S. / Pl: ~ee și ~ei / E: fr crustacé cf crustă] 1 snp (Zlg) Clasă de animale artropode, în general acvatice, cu corpul acoperit de o carapace chitinoasă. 2-3 sn, a (Animal) care aparține clasei crustaceelor.

CRUSTACÉU, crustacee, s. n. (La pl.) Clasă de animale artropode, în general acvatice, cu corpul alcătuit din segmente acoperite cu o carapace chitinoasă; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. ◊ (Adjectival) Animale crustacee. [Pl. și: (m.) crustacei] – Din fr. crustacé.

CRUSTACÉU, crustacee, s. n. Nume generic dat unor animale cu corpul alcătuit din segmente și acoperit cu o crustă groasă formată din chitină impregnată cu calcar. Racul este un crustaceu.Pl. și: (s. m.) crustacei (C. PETRESCU, Î. X 14).

CRUSTACÉU, -ÉE I. adj. care formează o crustă. II. s. n. pl. clasă de artropode acvatice, cu respirație branhială și corpul acoperit cu o crustă chitinoasă impregnată cu calcar. (< fr. crustacé/s/)

CRUSTACÉU ~e n. 1) la pl. Clasă de animale nevertebrate cu corpul acoperit cu o crustă chitinoasă (reprezentanți: racul, crabul, langusta). 2) Animal din această clasă. [Sil. -ta-ceu] /<fr. crustacé

crustaceu a. acoperit cu o coajă. ║ f. pl. crustacee, clasă de animale articulate acvatice, a căror epidermă e înfășurată cu o materie calcară, ca racul.

*crustacéŭ, -ée adj., pl. eĭ, ee (d. crustă cu sufixu latin -aceŭ ca’n galinaceŭ). Zool. Cu crustă, ca raciĭ. S. n. pl. Animale cu crustă.

CRUSTACÉE s.n.pl. Clasă de artropode acvatice, cu corpul acoperit cu o crustă chitinoasă impregnată cu calcar; (la sg.) animal din această clasă. [Sg. crustaceu. / < fr. crustacés, cf. lat. crusta – crustă].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crustacéu2 s. n., pl. crustacée

crustacéu s. n., adj. n., pl. crustacée

Intrare: crustaceu (subst.)
crustaceu1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crustaceu
  • crustaceul
  • crustaceu‑
plural
  • crustacee
  • crustaceele
genitiv-dativ singular
  • crustaceu
  • crustaceului
plural
  • crustacee
  • crustaceelor
vocativ singular
plural
crustaceu2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crustaceu
  • crustaceul
  • crustaceu‑
plural
  • crustacei
  • crustaceii
genitiv-dativ singular
  • crustaceu
  • crustaceului
plural
  • crustacei
  • crustaceilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crustaceu (subst.)

  • 1. (la) plural Clasă de animale artropode, în general acvatice (cu respirație branhială), cu corpul alcătuit din segmente acoperite cu o carapace chitinoasă (impregnată cu calcar).
    surse: DEX '09 DLRLC DN MDN '00

etimologie: