opțiuni
  • info

14 definiții pentru crupe

din care

Explicative DEX

CRUPE s. f. pl. (Reg.) Boabe de porumb, de orez etc. măcinate mare, folosite la prepararea unor mâncăruri. – Din ucr. krupy.

CRUPE s. f. pl. (Reg.) Boabe de porumb, de orez etc. măcinate mare, folosite la prepararea unor mâncăruri. – Din ucr. krupy.

crupe sfp [At: COSTINESCU / E: ucr крупа] (Mol) Boabe de porumb, de orez, de hrișcă etc. măcinate mare, folosite la prepararea unor mâncăruri.

CRUPE s. f. pl. (Regional) Boabe de porumb, de orz, de orez, de hrișcă etc., măcinate mare, din care se prepară găluște, ciorbe și alte mîncări. Din mers, oamenii... mai horpăiau din gamele borșul lung, fiert cu urzici... și crupe. CAMILAR, N. 1 271. Se amestecă acest lapte cu crupe, se fierbe. ȘEZ. III 18.

CRUPE f. pl. Produs alimentar obținut prin măcinarea mare a cerealelor (grâului, porumbului etc.). /<ucr. krupy

crupe f. pl. bulgur. [Slav. KRUPA].

crúpe f. pl. (vsl. sîrb. rut. krúpa, rus. krupá; ung. korpa, crupe; germ. graupe, arpacaș). Bulgur, pîsat. V. grisă.

crupă2 sf vz crupe

Ortografice DOOM

crupe (boabe) (reg.) s. f. pl.

crupe (boabe) s. f. pl.

crupe (gastron.) s. f. pl.

Etimologice

crupe s. f. pl. – Boabe de grîu, griș, arpacaș; nume dat mai multor cereale măcinate, cu care se face terci. Sl. (sb., cr., pol., rut., rus.) krupa (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 85; Miklosich, Etym. Wb.; Berneker 630; Conev 87). – Der. scrupos, adj. (sfărîmicios); scrupoșa, vb. (a deveni sfărîmicios). Sînt cuvinte curente în Mold.

Jargon

CRÚPE s.f. pl. Boabe de cereale prelucrate, întregi (orez șlefuit sau glasat, arpacaș de grâu și de orz), fragmentate (ovăz, orz, hrișcă, măcinate grosier, bulgur, cușcuș, griș, mălai, făină), laminate (fulgi de ovăz, de porumb) sau expandate (pufarin de orez, pufuleți, floricele de porumb).

Sinonime

CRUPE s. pl. (reg.) bulgur. (Mănâncă ~ fierte în lapte.)

CRUPE s. pl. (reg.) bulgur. (Mănîncă ~ fierte în lapte.)

Intrare: crupe
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular — —
plural
  • crupe
  • crupele
genitiv-dativ singular — —
plural
  • crupe
  • crupelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crupe, crupesubstantiv feminin plural

  • 1. regional Boabe de porumb, de orez etc. măcinate mare, folosite la prepararea unor mâncăruri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bulgur
    • format_quote Din mers, oamenii... mai horpăiau din gamele borșul lung, fiert cu urzici... și crupe. CAMILAR, N. 1 271. DLRLC
    • format_quote Se amestecă acest lapte cu crupe, se fierbe. ȘEZ. III 18. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.