12 definiții pentru cruțător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cruțător, ~oare [At: PSALT. 300/25 / Pl: ~ri / E: cruța + ~(ă)tor] 1 a (Înv) Econom. 2 a (Rar) Milostiv. 3 sf (Înv) Milostenie.

CRUȚĂTÓR, -OÁRE, cruțători, -oare, adj. (Rar) 1. Milostiv, îndurător. 2. Econom. – Cruța + suf. -ător.

CRUȚĂTÓR, -OÁRE, cruțători, -oare, adj. (Rar) 1. Milostiv, îndurător. 2. Econom. – Cruța + suf. -ător.

CRUȚĂTÓR, -OÁRE, cruțători, -oare, adj. (Despre oameni) 1. Milostiv, îndurător, iertător, bun (la suflet). 2. Econom.

CRUȚĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care cruță; care manifestă milă; îndurător; milos. 2) Care nu face risipă; care este econom. /a cruța + suf. ~ător

cruțătór, -oáre adj. Care cruță, econom. Milos, îndurător. S. f., pl. orĭ. Vechĭ. Milostenie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cruțătór (rar) adj. m., pl. cruțătóri; f. sg. și pl. cruțătoáre

cruțătór adj. m., pl. cruțătóri; f. sg. și pl. cruțătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRUȚĂTÓR adj. v. econom.

CRUȚĂTÓR adj. v. bun, îndurător, îngăduitor, milos, milostiv.

CRUȚĂTOR adj. adunător, econom, păstrător, strîngător, (înv. și reg.) scump, (reg.) păstrielnic, (fig.) strîns. (Om ~.)

cruțător adj. v. BUN. ÎNDURĂTOR. ÎNGĂDUITOR. MILOS. MILOSTIV.

Cruțător ≠ necruțător

Intrare: cruțător
cruțător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cruțător
  • cruțătorul
  • cruțătoru‑
  • cruțătoare
  • cruțătoarea
plural
  • cruțători
  • cruțătorii
  • cruțătoare
  • cruțătoarele
genitiv-dativ singular
  • cruțător
  • cruțătorului
  • cruțătoare
  • cruțătoarei
plural
  • cruțători
  • cruțătorilor
  • cruțătoare
  • cruțătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cruțător rar

etimologie:

  • Cruța + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09