26 de definiții pentru croșetă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CROȘETĂ, croșete, s. f. 1. Ac lung de metal, de lemn, de material plastic etc. cu vârful îndoit ca un cârlig, utilizat la mașinile de tricotat sau pentru croșetat, împletit etc. 2. Unealtă alcătuită dintr-o tijă prevăzută cu o lamă, cu ajutorul căreia se îndepărtează pământul rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă de oțel de forma unui cui, cu un cap lățit prevăzut cu găuri, utilizat la solidarizarea îmbinărilor din lemn. 4. Paranteză dreaptă. 5. (În arhitectura gotică, în forma croșet) Ornament sculptat în formă de frunză cu vârful curbat. [Var.: croșet s. n.] – Din fr. crochet.

croșe sf [At: VLAHUȚĂ, D. 31 / V: et sn / Pl: ~te / E: fr crochet] 1 Ac lung, cu vârful îndoit ca un cârlig, cu care se fac diferite împletituri (mai ales dantele) Si: cârligel, i(n)gliță. 2 (Teh) Piesă de fier în formă de cui sau piron cu un capăt lățit și cu găuri, folosită pentru a îmbina două bucăți de lemn. 3 (Tip; mpl) Paranteză dreaptă. 4 Paranteză unghiulară. 5 Unealtă alcătuită dintr-o tijă cu lamă, cu care se îndepărtează amestecul de formare dintr-o formă de turnătorie. 6 (În arhitectura gotică; îf croșet) Ornament sculptat, ca o frunză cu vârful curbat.

CROȘETĂ, croșete, s. f. 1. Ac lung de metal, de os, de material plastic etc. cu vârful îndoit ca un cârlig, utilizat la mașinile de tricotat sau pentru croșetat, împletit etc. 2. Unealtă alcătuită dintr-o tijă prevăzută cu o lamă, cu ajutorul căreia se îndepărtează pământul rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă de oțel de forma unui cui, cu un cap lățit prevăzut cu găuri, utilizat la solidarizarea îmbinărilor din lemn. 4. Paranteză dreaptă. 5. (În arhitectura gotică, în forma croșet) Ornament sculptat în formă de frunză cu vârful curbat. [Var.: croșet s. n.] – Din fr. crochet.

CROȘETĂ, croșete, s. f. Ac lung de metal sau de os, cu vîrful îndoit ca un cîrlig, cu care se lucrează diferite împletituri, în special dantele. – Variantă: croșet, croșete (VLAHUȚĂ, O. A. III 20), s. n.

CROȘE s.f. 1. Ac lung cu vîrful în formă de cîrlig, cu care se lucrează diferite împletituri (mai ales dantele) din ață, lînă etc. 2. Tijă prevăzută cu o lamă, servind la îndepărtarea pămîntului rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă din oțel de forma unui cui cu cap lățit prevăzut cu găuri, folosit în solidarizarea îmbinărilor de lemn. 4. (Poligr.) Paranteză colțuroasă, dreaptă. [Var. croșet s.n. / < fr. crochet].

CROȘE s. f. 1. dispozitiv, instrument în formă de cârlig. ◊ ac lung cu vârful în formă de cârlig cu care se lucrează diferite împletituri (dantele) din ață, lână etc. 2. tijă prevăzută cu o lamă, servind la îndepărtarea pământului rămas într-o formă de turnătorie. 3. piesă de oțel de forma unui cui cu cap lățit cu găuri, în solidarizarea îmbinărilor de lemn. 4. paranteză dreaptă. (< fr. crochet)

CROȘETĂ ~e f. 1) Unealtă de împletit în formă de ac lung, având o îndoitură la vârf; cârlig; igliță. 2) poligr. Paranteză dreaptă. /<fr. crochet

CROȘET s. n. v. croșetă.

CROȘET s.n. 1. Ornament sculptat în formă de frunză curbată, cu care se decorează frontoanele, cornișele și extradosul arcelor gotice. 2. V. croșetă. [< fr. crochet].

CROȘET s. n. 1. ornament sculptat în formă de frunză curbată, cu care se decorează frontoanele, cornișele și extradosul arcelor gotice. 2. (med.) aspect grafic sau radiologic, o denivelare bruscă. 3. cordon litoral în formă de săgeată curbată. (< fr. crochet)

CROȘET ~e n. Ornament arhitectural în formă de frunză curbată. /<fr. crochet

*croșét n., pl. e (fr. crochet, d. croc, colț, dinte canin). Barb. Acușor, igliță (de împletit).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

croșe (ac; unealtă; piesă; paranteză dreaptă) s. f., g.-d. art. croșetei; pl. croșete; (semn grafic) [ ]

croșe (ac, unealtă, piesă, paranteză dreaptă) s. f., g.-d. art. croșetei; pl. croșete; (paranteze) [ ]

croșe (instrument) s. f., pl. croșete

croșet (ornament) s. n., pl. croșete

croșet (ornament) s. n., pl. croșete

croșet (arhit.) s. n., pl. croșete

croșete (paranteze drepte) s. f. pl.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CROȘE s. 1. igliță, (reg.) cârligel. (~ pentru împletit.) 2. v. paranteză dreaptă.

CROȘE s. 1. igliță, (reg.) cîrligel. (~ pentru împletit.) 2. paranteză dreaptă, (rar) paranteză franceză. (Text închis între ~e.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

croșetă (-tă), s. f. – Ac de croșetat. – Var. croșet. Fr. crochet.Der. croșeta, vb. (a împleti manual cu croșeta).

Intrare: croșetă
croșetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • croșe
  • croșeta
plural
  • croșete
  • croșetele
genitiv-dativ singular
  • croșete
  • croșetei
plural
  • croșete
  • croșetelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • croșet
  • croșetul
  • croșetu‑
plural
  • croșete
  • croșetele
genitiv-dativ singular
  • croșet
  • croșetului
plural
  • croșete
  • croșetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

croșe, croșetesubstantiv feminin

  • 1. Ac lung de metal, de lemn, de material plastic etc. cu vârful îndoit ca un cârlig, utilizat la mașinile de tricotat sau pentru croșetat, împletit etc. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Dispozitiv, instrument în formă de cârlig. MDN '00
  • 2. Unealtă alcătuită dintr-o tijă prevăzută cu o lamă, cu ajutorul căreia se îndepărtează pământul rămas într-o formă de turnătorie. DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Piesă de oțel de forma unui cui, cu un cap lățit prevăzut cu găuri, utilizat la solidarizarea îmbinărilor din lemn. DEX '09 DEX '98 DN
  • 4. Paranteză dreaptă. DEX '09 DEX '98 DN
  • 5. (În arhitectura gotică, în forma croșet) Ornament sculptat în formă de frunză cu vârful curbat. DEX '09 DEX '98 DN
  • 6. medicină Aspect grafic sau radiologic, o denivelare bruscă. MDN '00
  • 7. Cordon litoral în formă de săgeată curbată. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.