CROS, crosuri, s. n. Probă sportivă de alergare pe teren variat și cu obstacole (naturale și artificiale), în care participanții trebuie să parcurgă o anumită distanță, pe un traseu dinainte stabilit, cu respectarea anumitor norme tehnice. – Din fr.^[1] cross[-country].

cros¹ sn [At: LET². III, 444 / Pl: ~uri / E: nct] (Înv; pbl) Cloș.

cros² sn [At: SCÂNTEIA, 1952, nr 2282 / Pl: ~uri / E: fr cross] Cursă sportivă de alergare (pe teren variat și cu obstacole) desfășurată pe un anumit traseu și cu respectarea unor norme tehnice.

CROS, crosuri, s. n. Cursă sportivă de alergare pe teren variat și cu obstacole (naturale și artificiale), în care participanții trebuie să parcurgă o anumită distanță, pe un traseu dinainte stabilit, cu respectarea anumitor norme tehnice. – Din fr. cross[-country].

CROS, crosuri, s. n. Cursă pedestră, pe teren variat, în cursul căreia participanții trebuie să parcurgă peste cîmp o anumită distanță, cu respectarea anumitor norme tehnice. Va începe desfășurarea unei mari competiții sportive de masă, crosul «Să întîmpinăm 1 Mai». SCÎNTEIA, 1952, nr. 2282.

CROS¹ s.n. Alergare pe teren variat, cu diferite obstacole. [< engl., fr. cross(-country)].

CROS¹ s. n. alergare de rezistență pe teren variat, cu obstacole. (< engl., fr. cross /-country/)

CROS¹ ~uri n. Probă sportivă de alergare pe teren variat (cu sau fără obstacole). /<fr., engl. cross

cros s. n., pl. crosuri

cros s. n., pl. crosuri

cros s. n., pl. crosuri

cros