24 de definiții pentru croșetă croșet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CROȘÉTĂ, croșete, s. f. 1. Ac lung de metal, de lemn, de material plastic etc. cu vârful îndoit ca un cârlig, utilizat la mașinile de tricotat sau pentru croșetat, împletit etc. 2. Unealtă alcătuită dintr-o tijă prevăzută cu o lamă, cu ajutorul căreia se îndepărtează pământul rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă de oțel de forma unui cui, cu un cap lățit prevăzut cu găuri, utilizat la solidarizarea îmbinărilor din lemn. 4. Paranteză dreaptă. 5. (În arhitectura gotică, în forma croșet) Ornament sculptat în formă de frunză cu vârful curbat. [Var.: croșét s. n.] – Din fr. crochet.

croșe sf [At: VLAHUȚĂ, D. 31 / V: et sn / Pl: ~te / E: fr crochet] 1 Ac lung, cu vârful îndoit ca un cârlig, cu care se fac diferite împletituri (mai ales dantele) Si: cârligel, i(n)gliță. 2 (Teh) Piesă de fier în formă de cui sau piron cu un capăt lățit și cu găuri, folosită pentru a îmbina două bucăți de lemn. 3 (Tip; mpl) Paranteză dreaptă. 4 Paranteză unghiulară. 5 Unealtă alcătuită dintr-o tijă cu lamă, cu care se îndepărtează amestecul de formare dintr-o formă de turnătorie. 6 (În arhitectura gotică; îf croșet) Ornament sculptat, ca o frunză cu vârful curbat.

CROȘÉTĂ, croșete, s. f. 1. Ac lung de metal, de os, de material plastic etc. cu vârful îndoit ca un cârlig, utilizat la mașinile de tricotat sau pentru croșetat, împletit etc. 2. Unealtă alcătuită dintr-o tijă prevăzută cu o lamă, cu ajutorul căreia se îndepărtează pământul rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă de oțel de forma unui cui, cu un cap lățit prevăzut cu găuri, utilizat la solidarizarea îmbinărilor din lemn. 4. Paranteză dreaptă. 5. (În arhitectura gotică, în forma croșet) Ornament sculptat în formă de frunză cu vârful curbat. [Var.: croșét s. n.] – Din fr. crochet.

CROȘÉTĂ, croșete, s. f. Ac lung de metal sau de os, cu vîrful îndoit ca un cîrlig, cu care se lucrează diferite împletituri, în special dantele. – Variantă: croșét, croșete (VLAHUȚĂ, O. A. III 20), s. n.

CROȘÉTĂ s.f. 1. Ac lung cu vârful în formă de cârlig, cu care se lucrează diferite împletituri (mai ales dantele) din ață, lână etc. 2. Tijă prevăzută cu o lamă, servind la îndepărtarea pământului rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă din oțel de forma unui cui cu cap lățit prevăzut cu găuri, folosit în solidarizarea îmbinărilor de lemn. 4. (Poligr.) Paranteză colțuroasă, dreaptă. [Var. croșet s.n. / < fr. crochet].

CROȘÉTĂ s. f. 1. dispozitiv, instrument în formă de cârlig. ◊ ac lung cu vârful în formă de cârlig cu care se lucrează diferite împletituri (dantele) din ață, lână etc. 2. tijă prevăzută cu o lamă, servind la îndepărtarea pământului rămas într-o formă de turnătorie. 3. piesă de oțel de forma unui cui cu cap lățit cu găuri, în solidarizarea îmbinărilor de lemn. 4. paranteză dreaptă. (< fr. crochet)

CROȘÉTĂ ~e f. 1) Unealtă de împletit în formă de ac lung, având o îndoitură la vârf; cârlig; igliță. 2) poligr. Paranteză dreaptă. /<fr. crochet

CROȘÉT s. n. v. croșetă.

CROȘÉT s. n. v. croșetă.

CROȘÉT s. n. v. croșetă.

croșet sn vz croșetă

CROȘÉT s.n. 1. Ornament sculptat în formă de frunză curbată, cu care se decorează frontoanele, cornișele și extradosul arcelor gotice. 2. V. croșetă. [< fr. crochet].

CROȘÉT s. n. 1. ornament sculptat în formă de frunză curbată, cu care se decorează frontoanele, cornișele și extradosul arcelor gotice. 2. (med.) aspect grafic sau radiologic, o denivelare bruscă. 3. cordon litoral în formă de săgeată curbată. (< fr. crochet)

CROȘÉT ~e n. Ornament arhitectural în formă de frunză curbată. /<fr. crochet

croșet n. cârlig cu vârf, igliță.

*croșét n., pl. e (fr. crochet, d. croc, colț, dinte canin). Barb. Acușor, igliță (de împletit).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

croșétă (ac, unealtă, piesă, paranteză dreaptă) s. f., g.-d. art. croșétei; pl. croșéte; (paranteze) [ ]

croșétă (instrument) s. f., pl. croșéte

croșét (ornament) s. n., pl. croșéte

croșét (arhit.) s. n., pl. croșéte

croșéte (paranteze drepte) s. f. pl.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CROȘÉTĂ s. 1. igliță, (reg.) cârligel. (~ pentru împletit.) 2. v. paranteză dreaptă.

CROȘE s. 1. igliță, (reg.) cîrligel. (~ pentru împletit.) 2. paranteză dreaptă, (rar) paranteză franceză. (Text închis între ~e.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

croșétă (-tă), s. f. – Ac de croșetat. – Var. croșet. Fr. crochet.Der. croșeta, vb. (a împleti manual cu croșeta).

Intrare: croșetă
croșetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • croșe
  • croșeta
plural
  • croșete
  • croșetele
genitiv-dativ singular
  • croșete
  • croșetei
plural
  • croșete
  • croșetelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • croșet
  • croșetul
  • croșetu‑
plural
  • croșete
  • croșetele
genitiv-dativ singular
  • croșet
  • croșetului
plural
  • croșete
  • croșetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

croșetă croșet

  • 1. Ac lung de metal, de lemn, de material plastic etc. cu vârful îndoit ca un cârlig, utilizat la mașinile de tricotat sau pentru croșetat, împletit etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: cârlig cârligel igliță
    • 1.1. Dispozitiv, instrument în formă de cârlig.
      surse: MDN '00
  • 2. Unealtă alcătuită dintr-o tijă prevăzută cu o lamă, cu ajutorul căreia se îndepărtează pământul rămas într-o formă de turnătorie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Piesă de oțel de forma unui cui, cu un cap lățit prevăzut cu găuri, utilizat la solidarizarea îmbinărilor din lemn.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 4. Paranteză dreaptă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 5. (În arhitectura gotică, în forma croșet) Ornament sculptat în formă de frunză cu vârful curbat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 6. medicină Aspect grafic sau radiologic, o denivelare bruscă.
    surse: MDN '00
  • 7. Cordon litoral în formă de săgeată curbată.
    surse: MDN '00

etimologie: