13 definiții pentru cristaloid (s.m.)

CRISTALOÍD, -Ă, cristaloizi, -de, adj., s. m. 1. Adj. Care are înfățișarea unui cristal (2), care seamănă cu un cristal. 2. S. m. (Înv.) Substanță care cristalizează ușor și care, în stare de soluție, poate trece prin membrane vegetale sau animale; substanță cristalizată. [Pl. și: (n.) cristaloide] – Din fr. cristalloïde.

CRISTALOÍD, -Ă, cristaloizi, -de, adj., s. m. 1. Adj. Care are înfățișarea unui cristal (2), care seamănă cu un cristal. 2. S. m. Substanță care cristalizează ușor și care, în stare de soluție, poate trece prin membrane vegetale sau animale; substanță cristalizată. [Pl. și: (2, n.) cristaloide] – Din fr. cristalloïde.

CRISTALOÍD2, -Ă, cristaloizi, -de, adj. Care are înfățișarea unui cristal, care seamănă cu un cristal.

CRISTALOÍD1, cristaloizi, s. m. Substanță care cristalizează ușor și care, în stare de soluție, poate trece prin membrane vegetale sau animale.

!cristaloíd2 s. m., pl. cristaloízi

cristaloíd1 adj. m., pl. cristaloízi; f. cristaloídă, pl. cristaloíde

cristaloíd s. m./s. n., pl. cristaloízi/cristaloíde

cristaloíd adj. m., pl. cristaloízi; f. sg. cristaloídă, pl. cristaloíde

CRISTALOÍD s.m. (op. coloid) Substanță în soluție care poate trece printr-o membrană de pergament. // adj. Cu aspect de cristal. [Pron. -lo-id. / < fr. cristalloïde, cf. gr. krystallos – cristal, eidos – aspect].

CRISTALOÍD, -Ă I. adj. cu aspect de cristal. II. s. m. 1. substanță care cristalizează ușor și care, în stare de soluție, poate trece printr-o membrană vegetală sau animală. 2. capsulă a țesutului cristalinian. II. s. n. pl. incluziuni proteice asemănătoare cristalelor din celulele unor semințe. (< fr. cristalloïde)

CRISTALOÍD ~dă (~zi, ~de) Care are aspect de cristal. [Sil. -lo-id] /<fr. cristalloïde

*cristaloíd, -ă adj. (vgr. krystalloeidés). Care seamănă a cristal: peatră [!] cristaloidă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRISTALO- „cristal, gheață; cristalin, transparent”. ◊ gr. krystallos „gheață” > fr. crystallo-, engl. id., germ. krystallo- > rom. cristalo-.~blast (v. -blast), s. n., cristal care intră în componența rocilor metamorfice, format prin creștere în masa solidă a materialului preexistent; ~blasteză (v. -blasteză), s. f., proces de recristalizare metamorfică a rocilor preexistente, sub acțiunea presiunilor orientate din scoarța pămîntului; ~core (v. -cor), s. f. pl., plante care se răs pîndesc sub acțiunea ghețarilor; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică față de obiectele de cristal; ~gen (v. -gen), adj., care produce cristale; ~geneză (v. -geneză), s. f., 1. Studiul condițiilor de formare a cristalelor; sin. cristalogenie. 2. Proces de formare a cristalelor în natură; ~genie (v. -genie1), s. f., cristalogeneză* (1); ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în cristalografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care studiază formele, proprietățile și legile de formare a cristalelor; ~id (v. -id), adj., s. n. pl., s. m., 1. adj., Cu aspect de cristal. 2. s. m., Substanță care cristalizează mai ușor și care, în stare de soluție, poate trece printr-o membrană vegetală sau animală; substanță cristalizată. 3. s. n. pl., Incluziuni proteice asemănătoare cristalelor, din celulele unor semințe. 4. s. m., Capsulă proprie țesutului cristalinian; ~metrie (v. -metrie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul formelor geometrice ale cristalelor; ~nomie (v. -nomie), s. f., studiul legilor de formare a cristalelor; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare a cristalelor.

Intrare: cristaloid (s.m.)
cristaloid substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cristaloid cristaloidul
plural cristaloizi cristaloizii
genitiv-dativ singular cristaloid cristaloidului
plural cristaloizi cristaloizilor
vocativ singular
plural