10 definiții pentru cretină

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRETIN, -Ă, cretini, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de cretinism; imbecil, idiot. ♦ (Om) stupid, absurd. – Din fr. crétin.

CRETIN, -Ă, cretini, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de cretinism; imbecil, idiot. ♦ (Om) stupid, absurd. – Din fr. crétin.

cretin, ~ă smf, a [At: C. PETRESCU, C. V. 241 / Pl: ~i, ~e / E: fr cretin] 1-2 (Persoană) care suferă de cretinism (1). 3-4 (Pex) (Om) stupid.

CRETIN, -Ă, cretini, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de cretinism. Nicolai al II-lea era un biet cretin abrutizat de alcool. LII. ANTIMONARHICĂ 161. ♦ Persoană stupidă, imbecil, idiot.

CRETIN, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de cretinism. ♦ Stupid, imbecil, idiot. [< fr. crétin].

CRETIN, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de cretinism. ◊ stupid, imbecil, idiot. (< fr. crétin)

*cretín, -ă s. (fr. crétin, d. chrétien, creștin, cum li s’aŭ părut Francejilor aceĭ creștinĭ vechĭ care se țineaŭ numaĭ de post și rugăcĭune). Idiot rachitic și gușat. Fig. Idiot, tîmpit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cretin adj. m., s. m., pl. cretini; adj. f., s. f. creti, pl. cretine

cretin adj. m., s. m., pl. cretini; adj. f., s. f. cretină, pl. cretine

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRETIN adj., s. (MED.) idiot, imbecil, tîmpit, (rar) timp, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) mut. (Om ~.)

Intrare: cretină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creti
  • cretina
plural
  • cretine
  • cretinele
genitiv-dativ singular
  • cretine
  • cretinei
plural
  • cretine
  • cretinelor
vocativ singular
  • creti
  • cretino
plural
  • cretinelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cretin, cretinisubstantiv masculin
creti, cretinesubstantiv feminin
cretin, cretiadjectiv

  • 1. (Persoană) care suferă de cretinism. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Nicolai al II-lea era un biet cretin abrutizat de alcool. LII. ANTIMONARHICĂ 161. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.