15 definiții pentru credo

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRÉDO s. n. (Bis.) 1. Crez (2). 2. A treia parte a liturghiei catolice. – Din lat. credo.

credo sni [At: DN3 / E: lat credo] 1 (Bis) A treia parte a liturghiei catolice cântate. 2 Expunere succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creștine. 3 (Pex) Rugăciune intitulată „Simbolul credinței” Si: crez. 4 Concepție estetică a unui artist. 5 Sistem de norme etice după care se conduce o persoană în viața și activitatea sa.

CRÉDO s. n. invar. (Bis.) 1. Crez (2). 2. A treia parte a liturghiei catolice. – Din lat. credo.

CRÉDO s.m.invar. 1. A treia parte a liturghiei catolice cântate. 2. Expunere succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creștine; simbolul credinței. [< lat. credo, cf. fr. credo].

CRÉDO s. n. 1. a treia parte a misei. 2. expunere succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creștine; simbolul credinței. 3. (fig.) crez; profesiune de credință. (< lat. credo)

CRÉDO n. 1) Partea a treia a liturghiei catolice. 2) Simbolul credinței creștine; crez. /Cuv. lat.

*crédo n. (lat. credo, cred, primu cuv. cu care începe crezu). Crezu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRÉDO s. v. crez, simbolul credinței.

credo s. v. CREZ. SIMBOLUL CREDINȚEI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Credo (cuv. lat.), partea a treia a misei*. Și-a luat numele de la primul cuvânt al propoziției intonate de solist Credo în unum deum, după care urmează o tratare polifonică* complexă, repartizată la grupe corale alternative care fuzionează în fraza* finală. Între lucrările de referință: C. din Misa în si minor BWV 232 de J.S. Bach.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Credo – Cuvînt latin (precizăm, deoarece el sună la fel și în italienește) care înseamnă – cum nu e greu de ghicit -: cred! Dar acest indicativ prezent a devenit un substantiv care inițial a fost numele unei rugăciuni creștine (primul cuvînt din „Simbolul apostolilor”, în sensul cuvîntului românesc „crez” („...știa crezul grecește pe de rost” – spune Alecsandri). E drept că în românește cuvîntul crez are și înțeles de crez politic („crezul lor – scrie Anton Pann – este bîta și vătraiul”). Dar am adoptat credo pentru noțiunea mai amplă de ansamblu de principii, pe care îți bazezi părerile și atitudinea. În acest sens îl găsim întrebuințat de Lenin (Opere, vol. V, pag. 301). „De mult e timpul să se înceteze cu jocul de-a v-ați ascunselea, disimulîndu-și credo-ul economic...” (De altfel, în Rusia a existat o publicație social-democrată, cu titlul Credo). În poezia Victima florilor de turnesol din Caleidoscopul lui A. Mirea, poeții Anghel și losif satirizează un critic care… „...Își scoate ghetele, surtucul, măiastra-i pană de Toledo, Le-aruncă una după alta, aruncă și sublimu-i Credo.”

Credo, quia absurdum (lat. „Cred, pentru că e absurd”). Acest paradox a fost atribuit în mod greșit sfîntului Augustin (354-430), unul dintre „părinții bisericii catolice”. Chiar scriitorul francez Stendhal a comis această eroare, deoarece sfîntul Augustin susținea că esența credinței este „a crede, fără a cerceta”, adică a crede chiar și ceea ce pare absurd. Cu alte cuvinte: superioritatea credinței față de rațiune și incapacitatea rațiunii de a înțelege lumea în esența ei. În realitate însă locuțiunea de mai sus e o reproducere aproximativă a unor cuvinte ale teologului mai vechi Tertullian (care a trăit în secolele II-III). În scrierea intitulată De carne Christi (Despre carnea lui Hristos), el spune: „Et mortuus est Dei filius; prorsus credibile est, quia ineptum est” (și a murit fiul lui Dumnezeu; e foarte credibil, deoarece e o absurditate). E ușor de văzut cum fraza care circulă (Credo quia absurdum) seamănă cu fraza care i-a dat naștere (credibile est quia ineptum est). Cum însă ineptus (prost, inept) nu-i un cuvint prea simpatic și măgulitor, a fost preferat absurdus, uzul statornicind expresia credo quia absurdum. Multă vreme, biserica s-a prevalat de această formulă pentru a impune mistere și legende foarte cucernice. Astăzi aceleași cuvinte nu mai servesc decît in extremis acelora care ne solicită să credem absurdități și inepții foarte laice. Dar mai ales „credo quia absurdum” e folosit pentru a încheia o discuție și a ieși onorabil, sub scutul unui citat ilustru, din situația neplăcută cînd afirmațiile făcute nu găsesc credibilitate. IST.

Intrare: credo
substantiv neutru (N77)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • credo
  • credoul
  • credou‑
plural
genitiv-dativ singular
  • credo
  • credoului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

credosubstantiv neutru

(termen) bisericesc
  • 1. Crez. DEX '09 DEX '98
    sinonime: crez
  • 2. A treia parte a liturghiei catolice. DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Expunere succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creștine; simbolul credinței. DN
  • 4. figurat Profesiune de credință. MDN '00
    sinonime: crez
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.