6 definiții pentru creanțier (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

creanțier, ~ă [At: DA / P: cre-an-ți-er / Pl: ~e / E: fr créancier] 1 sm Creditor. 2 sn Registru în care se înscriu creanțele (3-4).

CREANȚIÉR2, -Ă, creanțieri, -e, s. m. și f. (Rar) Creditor. [Pr.: cre-an-ți-er] – Din fr. créancier.

CREANȚIÉR2, -Ă, creanțieri, -e, s. m. și f. (Rar) Creditor. [Pr.: cre-an-ți-er] – Din fr. créancier.

CREANȚIÉR, -Ă, creanțieri, -e, s. m. și f. (Rar) Creditor. – Pronunțat: cre-an-ți-er.

CREANȚIÉR ~i m. Persoană care are de primit bani de la un datornic. [Sil. -ți-er] /creanță + suf. ~ier


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

creanțiér1 (creditor) (rar) (cre-an-ți-er) s. m., pl. creanțiéri

creanțiér (persoană) s. m. (sil. cre-an-ți-er), pl. creanțiéri

Intrare: creanțier (s.m.)
  • silabație: cre-an-ți-er
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creanțier
  • creanțierul
  • creanțieru‑
plural
  • creanțieri
  • creanțierii
genitiv-dativ singular
  • creanțier
  • creanțierului
plural
  • creanțieri
  • creanțierilor
vocativ singular
  • creanțierule
  • creanțiere
plural
  • creanțierilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

creanțier, -ă (persoană) creanțier creanțieră

etimologie: