20 de definiții pentru creștere creastere creștire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

creștere sf [At: MARDARIE, L. 304 / V: (înv) ~tire, ~eaș~ / Pl: ~ri / E: crește] 1 Mărire treptată, până la maturitate. 2 Dezvoltare continuă în mărime, înălțime, grosime etc. 3 Trăire. 4 (Îs) ~ în burtă Îngrășare. 5 (Șîs ~ la loc) Ajungere în starea originală. 6 (îas) Refacere. 7 (Adesea îoc descreștere, micșorare, scădere) Ivire (în depărtare) și mărire (prin apropiere). 8 Umflare a apelor. 9 Mărire a volumului unui aluat. 10 (Adesea îoc descreștere, micșorare, scădere) Mărire a duratei nopții, a zilei, a timpului etc. 11 (Adesea îoc descreștere, micșorare, scădere) Mărire a vibrației unui zgomot, sunet sau glas. 12 (Adesea îoc descreștere, micșorare, scădere) Sporire, ca număr, valoare etc. a bunurilor, a averii. 13 (Adesea îoc cu descreștere, micșorare, scădere) Intensificare a durerilor, suferințelor. 14 Întindere pe o arie mai mare a bolilor, simptomelor, epidemiilor. 15 (Adesea îoc descreștere, micșorare, scădere) Evoluție. 16 Umflare a apelor. 17 Ridicare (a nivelului unei ape). 18 Mărire a volumului prin dospire. 19 (Rar) Lungire a timpului unei acțiuni. 20 Adăugare a timpului unei acțiuni. 21 Umflare a boabei de cereale. 22 Îngrijire (bună) a copiilor. 23 Cultivare a plantelor. 24 (Înv; de obicei lpl) Produs (agricol). 25 Prăsire a animalelor. 26 Educare a copiilor. 27 Instruire a copiilor. 28 Ridicare a pregătirii profesionale, a nivelului cultural etc.

CRÉȘTERE, creșteri, s. f. Acțiunea de a crește. 1. Dezvoltare, mărire treptată. 2. Sporire, mărire a numărului, volumului, intensității, duratei etc. unui lucru, unui fenomen etc. 3. Prăsire, înmulțire. ◊ Creșterea animalelor = ramură a agriculturii care are ca obiect înmulțirea și creșterea animalelor și păsărilor, a viermilor de mătase, a peștilor și stupăritului. 4. Educare, educație. ◊ Loc. adj. Fără creștere = prost-crescut, needucat. ◊ Expr. Bună-creștere = educație aleasă. – V. crește.

CRÉȘTERE, creșteri, s. f. Acțiunea de a crește. 1. Dezvoltare, mărire treptată. 2. Sporire, mărire a numărului, volumului, intensității, duratei etc. unui lucru, unui fenomen etc. 3. Prăsire, înmulțire. ◊ Creșterea animalelor = ramură a agriculturii care are ca obiect înmulțirea și creșterea animalelor și păsărilor, a viermilor de mătase, a peștilor și stupăritului. 4. Educare, educație. ◊ Loc. adj. Fără creștere = prost crescut, needucat. ◊ Expr. Bună creștere = educație aleasă. – V. crește.

CRÉȘTERE, creșteri, s. f. Acțiunea de a crește. 1. Dezvoltare, mărire treptată. Creșterea părului. 2. (Determinat de obicei prin «de cadre» sau «a cadrelor» ) Ridicarea nivelului politic și ideologic sau a -calificării profesionale a cadrelor; formare de cadre noi. Trebuie să se acorde o atenție deosebită muncii de creștere a cadrelor. 3. Sporire, mărire a numărului, a volumului, a puterii, a importanței unui lucru, a unui eveniment etc. Creșterea; sau scăderea plusvalorii este totdeauna urmarea și niciodată cauza creșterii sau scăderii corespunzătoare a valorii forței de muncă. MARX, C. I 472. O problemă de cea mai mare însemnătate pentru consolidarea și dezvoltarea gospodăriei colective este creșterea permanentă a fondului de bază al. gospodăriei colective. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 27. Mecanizarea agriculturii, pătrunderea largă a culturii în sate, dezvoltarea schimbului între oraș și sat, întărirea cooperației vor duce la o creștere simțitoare a nivelului. material și cultural al țărănimii muncitoare. REZ. HOT. I 299. O dată cu creșterea continuă a producției, cu sporirea veniturilor obștești, se deschid noi perspective de ridicare a nivelului de trai material și cultural al colectiviștilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2755. Vîntul de la sud șușuia cu creșteri și coborîri. SADOVEANU, B. 125. ♦ (Despre ape) Sporirea volumului de apă, ridicarea nivelului apei. 4. Educație. Unii... numeau pe cei bătrîni: «rugini... ișlicari, strigoi» și cîte li mai venea în minte, după cum li era și creșterea. CREANGĂ, A. 153. Lența... a primit o creștere care-o va opri totdeauna de a se abate din calea bunei-cuviinți. ALECSANDRI, T. 1432. ◊ Loc. adj. ◊ (Despre oameni) Fără creștere = fără educație, rău crescut. 5. Prăsire. Pentru gospodăriile agricole colective, creșterea animalelor înseamnă un izvor înseninat de venituri, care contribuie la mărirea avutului obștesc al gospodăriei. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2678. Terențiu Varrone... ne vorbește pre larg despre creșterea și îngrășarea acestui soi de păsări. ODOBESCU, S. III 26.

creștere f. fapta de a crește (sub raportul fizic și intelectual) și rezultatul ei: 1. augmentare: creșterea apelor; 2. educațiune: a da o bună creștere.

créștere f. Acțiunea de a crește. Educațiune. Cultivare: creșterea vitelor.

creastere[1] sf vz creștere

  1. La referința principală → creaștere Ladislau Strifler

creștire sf vz creștere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

créștere s. f., g.-d. art. créșterii; pl. créșteri

créștere s. f., g.-d. art. créșterii; pl. créșteri

bună creștere (dezvoltare bună) adj. + s. f. (o ~ a plantelor se realizează greu)

búnă-créștere (politețe) (a dat dovadă de ~) s. f., art. búna-créștere (dar: buna lui creștere), g.-d. art. búnei-créșteri

*proástă-créștere s. f., g.-d. art. proástei-créșteri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRÉȘTERE s. 1. dezvoltare, mărire. (Procesul de ~ al unei ființe.) 2. dezvoltare, vegetație. (Perioadă de ~ a plantelor.) 3. v. înălțare. 4. v. regenerare. 5. v. educare. 6. v. cultură. 7. v. înmulțire. 8. v. extindere. 9. mărire, sporire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 10. mărire, ridicare, umflare. (~ apelor în matca lor.) 11. v. dospire. 12. v. majorare. 13. mărire, ridicare, sporire. (~ nivelului de trai.) 14. mărire, ridicare, suire, urcare. (~ temperaturii cuiva.) 15. v. extindere. 16. v. intensificare.

CRÉȘTERE s. v. dezvoltare, evoluție, înaintare, mers-înainte, progres, propășire.

CREȘTERE s. 1. dezvoltare, mărire. (Procesul de ~ al unei ființe.) 2. dezvoltare, vegetație. (Perioadă de ~ a plantelor.) 3. înălțare, ridicare, urcare. (~ viei pe araci.) 4. refacere, regenerare. (~ unei unghii căzute.) 5. cultivare, educare, educație, formare, (înv.) pedeapsă. (~ tinerei generații.) 6. cultivare, cultură. (~ bumbacului.) 7. înmulțire, mărire, sporire. (~ numărului de participanți la...) 8. extindere, lărgire, mărire, sporire. (~ suprafețelor cultivate.) 9. mărire, sporire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 10. mărire, ridicare, umflare. (~ apelor în matca lor.) 11. dospire. (~ aluatului.) 12. majorare, mărire, ridicare, scumpire, sporire, suire, urcare. (~ prețurilor.) 13. mărire, ridicare, sporire. (~ nivelului de trai.) 14. mărire, ridicare, suire, urcare. (~ temperaturii.) 15. amplificare, dezvoltare, extensiune, extindere, lărgire, mărire. (~ schimburilor comerciale.) 16. intensificare, întărire, întețire, mărire, sporire. (~ vitezei vîntului.)

creștere s. v. DEZVOLTARE. EVOLUȚIE. ÎNAINTARE. MERS-ÎNAINTE. PROGRES. PROPĂȘIRE.

Creștere ≠ descreștere, micșorare, scădere


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CREȘTERE. Subst. Creștere, dezvoltare, înaintare (înv.), evoluție, evoluare, progres, progresie (înv.). Amplificare, înmulțire, mărire, sporire, spor, multiplicare, multiplicație (rar); dublare, dublaj; triplare, întreire; înzecire; însutire; înmiire (rar). Reproducere (biol.), reproducție, înmulțire, prăsire, proliferare, proliferație. Extindere, extensiune, lărgire, lărgit, dilatare, dilatație, lățire; întindere, lungire, alungire, prelungire. Înălțare, ridicare. Umflare; dospire. Completare, întregire, complinire, împlinire, adăugare, suplimentare, majorare. Adj. Crescut, mare, mărit; dezvoltat, evoluat; înmulțit, sporit; dublu, îndoit; triplu, întreit; înzecit; însutit; înmiit. Lărgit, lățit, lat, larg. Lungit, lung, alungit, prelung, prelungit. Umflat, dospit, întregit. Crescător, crescînd, sporitor (rar); întregitor, complinitor; progresiv, evolutiv. Extensibil, dilatabil. Amplificator; augmentativ; multiplicativ; extensiv; dilatator, dilatant. Prolific. Vb. A crește, a fi în creștere, a (se) dezvolta, a înainta, a evolua, a progresa. A (se) amplifica, a (se) înmulți, a (se) mări, a spori; a (se) multiplica; a (se) dubla, a (se) îndoi; a (se) tripla, a întrei; a (se) înzeci; a (se) însuti; a (se) înmii. A (se) extinde, a (se) lărgi, a (se) dilata, a (se) lăți; a se întinde, a (se) lungi, a (se) alungi, a (se) prelungi. A se înălța, a se ridica. A (se) umfla; a dospi. A se reproduce (biol.), a se înmulți, a se prăsi, a se prolifera. A completa, a întregi, a complini, a împlini, a adăuga, a suplimenta, a majora. Adv. (În mod) progresiv; în creștere, crescînd; crescendo; în progresie aritmetică; geometrică). V. adăugare, dimensiune, dispersare, includere, înălțime, lățime, lungime, măsurare, mulțime.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CRESCENTEM SEQUITUR CURA PECUNIAM (lat.) creșterea avuției aduce după sine grija – Horațiu, „Ode”, III, 16, 17.

Intrare: creștere
creștere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creștere
  • creșterea
plural
  • creșteri
  • creșterile
genitiv-dativ singular
  • creșteri
  • creșterii
plural
  • creșteri
  • creșterilor
vocativ singular
plural
creastere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
creștire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.