8 definiții pentru craniotom

CRANIOTÓM, craniotomuri, s. n. Instrument chirurgical pentru deschiderea craniului la făt atunci când acesta nu poate fi expulzat. [Pr.: -ni-o-.Pl. și: craniotome] – Din fr. crâniotome.

CRANIOTÓM, craniotome, s. n. Instrument chirurgical cu ajutorul căruia se sparg oasele craniului la făt atunci când acesta nu poate fi expulzat. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. craniotome.

Pl. și craniotomuri (după DEX'09). - LauraGellner

!craniotóm (-ni-o-) s. n., pl. craniotómuri

craniotóm s. n. (sil. -ni-o-), pl. craniotóme

CRANIOTÓM s.n. Instrument chirurgical pentru deschiderea craniului. [< fr. crâniotome, cf. gr. kranion – craniu, tome – tăiere].

CRANIOTÓM s. n. instrument chirurgical pentru deschiderea craniului. (< fr. crâniotome)

CRANIOTÓM ~e n. Instrument chirurgical folosit la operațiile de craniotomie. [Sil. -ni-o-] /<fr. craniotome


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRANIO- „craniu, cutie craniană”. ◊ gr. kranion; „craniu” > fr. crânio-, it. id., engl. id., germ. kranio- > rom. cranio-.~cel (v. -cel2), s. n., cefalocel*; ~clast (v. -clast), s. n., instrument, obstetrical utilizat în cranioclazie; ~clazie (v. -clazie), s. f., operație obstetricală de zdrobire și de extragere a craniului unui făt mort, realizat cu ajutorul cranioclastului; ~graf (v. -graf), s. n., aparat care permite radiografia craniului; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a craniului, realizată-cu ajutorul unei substanțe de contrast; sin. craniogramă; ~gramă (v. -gramă), s. f., craniografie*; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în craniologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază, forma și dimensiunile craniului; sin. cranilogie; ~malacie (v. -malacie), s. f., proces de înmuiere a oaselor craniene; ~metrie (v. -metrie1), s. f., ramură a antropometriei care se ocupă cu măsurarea dimensiunilor craniului și a indicilor cranieni; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument cu care se măsoară dimensiunile craniului; ~pagi (v. -pag), s. m. pl., monștri gemelari dubli, reuniți prin extremitățile cefalice; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru afecțiunile craniului; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de transplantare și degrefare a unui material osos la nivelul bolții craniene; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a cutiei craniene; ~stat (v. -stat), s. n., 1. Dispozitiv utilizat pentru localizarea și fixarea craniului, în vederea executării unei radiografii. 2. Suport folosit la orizontalizarea craniului, pentru măsurarea și desenarea lui; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., malformație congenitală a craniului, care se datorează unei sinostoze a oaselor capului; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical pentru deschiderea craniului; ~tomie (v. -tomie), s. f., 1. Deschidere sau perforare a craniului letal în cursul nașterii, în caz de hidrocefalie sau de făt mort. 2. Operație chirurgicală de secționare a cutiei craniene pentru a se putea ajunge la o tumoare cerebrală; ~toracopag (v. toraco-, v. -pag), s. m., făt gemelar teratologic, format prin alipirea craniilor și a toracelor.

Intrare: craniotom
craniotom substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular craniotom craniotomul
plural craniotomuri craniotomurile
genitiv-dativ singular craniotom craniotomului
plural craniotomuri craniotomurilor
vocativ singular
plural
craniotom
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular craniotom craniotomul
plural craniotome craniotomele
genitiv-dativ singular craniotom craniotomului
plural craniotome craniotomelor
vocativ singular
plural
craniotom
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular craniotom craniotomul
plural craniotoame craniotoamele
genitiv-dativ singular craniotom craniotomului
plural craniotoame craniotoamelor
vocativ singular
plural