COZ adj. invar. (Reg.; despre femei frumoase) Din cale-afară, extrem de..., foarte. ◊ (Adverbial) Frumoasă coz. – Din tc. koz.

coz [At: V. A. URECHIA, ap. TDRG / Pl: (rar) ~i / E: tc koz] 1 sm Atu la jocul de cărți. 2 sm (Fig) Odor. 3 sm (Fig) Raritate. 4 sm (Fig) Bijuterie. 5 av (Pop; după „frumoasă” „mândră”) Extrem de...

COZ adv. (Reg.; după adjective ca frumoasă, mândră) Din cale-afară, extrem de..., foarte. Frumoasă coz. – Din tc. koz.

COZ adv. (Regional, numai pe lîngă adjective ca «frumoasă», «mîndră» etc.) Foarte, din cale afară, fără pereche, extrem de... E cam prostuță, dar frumoasă coz. ALECSANDRI, T. I 433. [Fetele] îs mîndrulițe coz. ALECSANDRI, T. 665. ◊ (Adjectival) Serdarul îi însurat c-o nevăstuică... coz! ALECSANDRI, T. 740.

COZ m. reg. (la jocul de cărți) Carte de joc care, conform convenției stabilite de jucători, are o valoare mai mare decât toate celelalte cărți; atu. ◊ Frumoasă ~ deosebit de frumoasă; de o frumusețe fără pereche. /<turc. koz

coz n. Mold. 1. atu; 2. fig. frumoasă coz, minunat de frumoasă: le prinde cămașa cu altițe de minune și-s frumușele coz AL. [Turc. KOZ].

coz n., pl. urĭ (turc. koz; ngr. kózi). Mold. Rar azĭ. Atú. Adv. Fam. Frumoasă coz (o femeĭe), foarte frumoasă. V. cadră, pic 2, scris, șucada.

coz¹ (reg.) adj. invar., adv. (fete ~, frumoase ~)

!coz¹ (reg.) adj. invar., adv.

coz adv., s. n.

coz s. m. – 1. La jocurile de cărți, atu. – 2. Obiect rar, extrem de prețios, minunăție. – 3. (Adv.) Foarte, din cale-afară. Tc. koz (Șeineanu, II, 147; Lokotsch 1217), ngr. ϰόζι.