COTOROANȚĂ, cotoroanțe, s. f. Babă, femeie bătrînă și rea. Ce de bănet are cotoroanța! VISSARION, B. 148. Cotoroanța din cărucior ne osîndise copilăria. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 132. Stăpînul casei... a chemat pe jupîneasa bătrînă, o cotoroanță zugrăvită și smălțuită pe care o pusese mai mare peste slugi, să poarte cheile și să ducă grija de toate. CARAGIALE, O. III 29. O mătușă a ei, cotoroanță bună de sugrumat, o pregătește pentru un bătrîn bogat. NEGRUZZI, S. I 323. ♦ (Mitol. pop.) Vrăjitoare. Stînd el acolo și uitîndu-se la cotoroanța de babă... fata... îl zări. ISPIRESCU, L. 260.