9 definiții pentru cotigar (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COTIGAR1, cotigare, s. n. (Pop.) Căruță joasă și lungă cu care se transportă poveri. [Var.: cotiugar s. n.] – Contaminare între cotigă și car.

cotigar [At: D. ZAMFIRESCU, CONV. LIT. XLIII, 915 / V: ~iugar / Pl: ~i sm și ~e sn / E: cotigă + -ar] 1-6 sm Persoană care are o cotigă (1, 3-7) Si: cotijnic (1-6). 12 sm Persoană care cară cu cotiga (1, 3-7) Si: cotijnic (7-12). 13 sn Căruță lungă și joasă cu care se transportă greutăți mari.

COTIGAR1, cotigare, s. n. Căruță joasă și lungă cu care se transportă poveri. [Var.: cotiugar s. n.] – Contaminare între cotigă și car.

COTIGAR2, cotigare, s. n. (Și în forma cotiugar ) Căruță joasă și lungă, trasă de cai sau de boi, cu care se transportă poveri. Un cotiugar cu fîn de unde ronțăia molcom un cal. C. PETRESCU, Î. II 104. Sub ale razelor mănunchiuri Stă răsturnat pe cotiugar, Cu brațele ca niște trunchiuri. LESNEA, I. 110. – Variantă: cotiugar s. n.

COTIUGAR2 s. n. v. cotigar1.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cotigar1 (căruță) (rar) s. n., pl. cotigare

cotigar2 (căruță) (rar) s. n., pl. cotigare

cotigar (căruță) s. n., pl. cotigare

Intrare: cotigar (s.n.)
cotigar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotigar
  • cotigarul
  • cotigaru‑
plural
  • cotigare
  • cotigarele
genitiv-dativ singular
  • cotigar
  • cotigarului
plural
  • cotigare
  • cotigarelor
vocativ singular
plural
cotiugar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotiugar
  • cotiugarul
  • cotiugaru‑
plural
  • cotiugare
  • cotiugarele
genitiv-dativ singular
  • cotiugar
  • cotiugarului
plural
  • cotiugare
  • cotiugarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cotigar, cotigaresubstantiv neutru

  • 1. popular Căruță joasă și lungă cu care se transportă poveri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un cotiugar cu fîn de unde ronțăia molcom un cal. C. PETRESCU, Î. II 104. DLRLC
    • format_quote Sub ale razelor mănunchiuri Stă răsturnat pe cotiugar, Cu brațele ca niște trunchiuri. LESNEA, I. 110. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.