9 definiții pentru cotigar (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COTIGAR1, cotigare, s. n. (Pop.) Căruță joasă și lungă cu care se transportă poveri. [Var.: cotiugar s. n.] – Contaminare între cotigă și car.
cotigar [At: D. ZAMFIRESCU, CONV. LIT. XLIII, 915 / V: ~iugar / Pl: ~i sm și ~e sn / E: cotigă + -ar] 1-6 sm Persoană care are o cotigă (1, 3-7) Si: cotijnic (1-6). 12 sm Persoană care cară cu cotiga (1, 3-7) Si: cotijnic (7-12). 13 sn Căruță lungă și joasă cu care se transportă greutăți mari.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COTIGAR1, cotigare, s. n. Căruță joasă și lungă cu care se transportă poveri. [Var.: cotiugar s. n.] – Contaminare între cotigă și car.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
COTIGAR2, cotigare, s. n. (Și în forma cotiugar ) Căruță joasă și lungă, trasă de cai sau de boi, cu care se transportă poveri. Un cotiugar cu fîn de unde ronțăia molcom un cal. C. PETRESCU, Î. II 104. Sub ale razelor mănunchiuri Stă răsturnat pe cotiugar, Cu brațele ca niște trunchiuri. LESNEA, I. 110. – Variantă: cotiugar s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COTIUGAR2 s. n. v. cotigar1.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COTIUGAR2 s. n. v. cotigar1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
COTIUGAR s. n. v. cotigar2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cotigar1 (căruță) (rar) s. n., pl. cotigare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cotigar2 (căruță) (rar) s. n., pl. cotigare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cotigar (căruță) s. n., pl. cotigare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cotigar, cotigaresubstantiv neutru
- 1. Căruță joasă și lungă cu care se transportă poveri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Un cotiugar cu fîn de unde ronțăia molcom un cal. C. PETRESCU, Î. II 104. DLRLC
- Sub ale razelor mănunchiuri Stă răsturnat pe cotiugar, Cu brațele ca niște trunchiuri. LESNEA, I. 110. DLRLC
-
etimologie:
- cotigă și car DEX '09 DEX '98