opțiuni
  • info

11 definiții pentru cotigar (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COTIGAR2, cotigari, s. m. (Pop.) Persoană care are o cotigă sau cară cu cotiga. [Var.: cotiugar s. m.] – Cotigă + suf. -ar.

cotigar [At: D. ZAMFIRESCU, CONV. LIT. XLIII, 915 / V: ~iugar / Pl: ~i sm și ~e sn / E: cotigă + -ar] 1-6 sm Persoană care are o cotigă (1, 3-7) Si: cotijnic (1-6). 12 sm Persoană care cară cu cotiga (1, 3-7) Si: cotijnic (7-12). 13 sn Căruță lungă și joasă cu care se transportă greutăți mari.

COTIGAR2, cotigari, s. m. Persoană care are o cotigă sau cară cu cotiga. [Var.: cotiugar s. m.] – Cotigă + suf. -ar.

COTIGAR1, cotigari, s. m. Persoană care are o cotigă sau cară cu cotiga. V. căruțaș.

COTIGAR ~i m. Persoană care transportă greutăți cu cotiga. /cotigă + suf. ~ar

COTIUGAR1 s. m. v. cotigar2.

cotiugar sm vz cotigar

cotĭugár m. Cel ce conduce cotĭuga. S. n., pl. e. Mold. nord. Cotĭugă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cotigar2 (persoană) (rar) s. m., pl. cotigari

cotigar1 (persoană) (rar) s. m., pl. cotigari

cotigar (persoană) s. m., pl. cotigari

Intrare: cotigar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotigar
  • cotigarul
  • cotigaru‑
plural
  • cotigari
  • cotigarii
genitiv-dativ singular
  • cotigar
  • cotigarului
plural
  • cotigari
  • cotigarilor
vocativ singular
  • cotigarule
  • cotigare
plural
  • cotigarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotiugar
  • cotiugarul
  • cotiugaru‑
plural
  • cotiugari
  • cotiugarii
genitiv-dativ singular
  • cotiugar
  • cotiugarului
plural
  • cotiugari
  • cotiugarilor
vocativ singular
  • cotiugarule
  • cotiugare
plural
  • cotiugarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cotigar, cotigarisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care are o cotigă sau cară cu cotiga. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Cotigă + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.