5 definiții pentru cotărit (măsurare)

COTĂRÍT1, cotărituri, s. n. (Înv.) Faptul de a cotări.V. cotări.

COTĂRÍT1, cotărituri, s. n. Faptul de a cotări.V. cotări.

cotărít2 (măsurare cu cotul) (rar) s. n., pl. cotăríturi

cotărít (măsurare cu cotul) s. n., pl. cotăríturi

cotărít n., pl. urĭ. Acțiunea saŭ meseria de a coti butoaĭele. Taxa cotiriĭ unuĭ butoĭ.

Intrare: cotărit (măsurare)
cotărit (s.n.) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotărit cotăritul
plural cotărituri cotăriturile
genitiv-dativ singular cotărit cotăritului
plural cotărituri cotăriturilor
vocativ singular
plural

cotărit (măsurare)

  • 1. învechit Faptul de a cotări.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi cotări
    surse: DEX '09 DEX '98