6 definiții pentru cotărit (măsurare)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cotărit4, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: cotări] (Reg) 1-2 Care a fost măsurat cu cotul2 (41, 46).

COTĂRÍT1, cotărituri, s. n. (Înv.) Faptul de a cotări.V. cotări.

COTĂRÍT1, cotărituri, s. n. Faptul de a cotări.V. cotări.

cotărít n., pl. urĭ. Acțiunea saŭ meseria de a coti butoaĭele. Taxa cotiriĭ unuĭ butoĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cotărít2 (măsurare cu cotul) (rar) s. n., pl. cotăríturi

cotărít (măsurare cu cotul) s. n., pl. cotăríturi

Intrare: cotărit (măsurare)
cotărit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotărit
  • cotăritul
  • cotăritu‑
plural
  • cotărituri
  • cotăriturile
genitiv-dativ singular
  • cotărit
  • cotăritului
plural
  • cotărituri
  • cotăriturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cotărit (măsurare)

  • 1. învechit Faptul de a cotări.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi cotări
    surse: DEX '09 DEX '98