8 definiții pentru cotărit (măsurare)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COTĂRIT1, cotărituri, s. n. (Înv.) Faptul de a cotări. – V. cotări.
cotărit4, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: cotări] (Reg) 1-2 Care a fost măsurat cu cotul2 (41, 46).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cotărit1 sn [At: (a. 1772) URICARIUL XXII, 356 / Pl: ~uri / E: cotări] (Înv) 1-2 Cotărire2 (1-2). 3 (Înv) Impozit pe mărfurile care se vindeau cu cotul2 (41). 4 (Înv) Impozit pe băuturile controlate cu cotul2 (46) Si: vinărit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COTĂRIT1, cotărituri, s. n. Faptul de a cotări. – V. cotări.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
cotărít n., pl. urĭ. Acțiunea saŭ meseria de a coti butoaĭele. Taxa cotiriĭ unuĭ butoĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cotărit1 (măsurare cu cotul) (înv.) s. n., pl. cotărituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cotărit2 (măsurare cu cotul) (rar) s. n., pl. cotărituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cotărit (măsurare cu cotul) s. n., pl. cotărituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cotărit, cotăriturisubstantiv neutru
- 1. Faptul de a cotări. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- cotări DEX '09 DEX '98