7 definiții pentru cosmopolit (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cosmopolít, ~ă [At: KOGĂLNICEANU, ap. DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: fr cosmopolite] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) lipsită de sentiment patriotic. 3-4 smf, a (Persoană) care admiră tot ce este străin țării sale. 5 a (Înv) Pestriț, provenit din amestecul mai multor naționalități. 6-13 smf, a (Persoană) care se manifestă în sensul cosmopolitismului (1-4). 14-21 smf, a (Persoană) care susține cosmopolitismul (1-4). 22 a Care aparține mai multor culturi. 23 a Care este comun mai multor țări sau tuturor țărilor Si: universal. 24-27 a Referitor la cosmopolitism (1-4). 28-31 a Care aparține cosmopolitismului (1-4). 32 a (D. plante; rar) Cu o largă răspândire geografică.

COSMOPOLÍT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Adept al cosmopolitismului. /<fr. cosmopolite

cosmopolit m. 1. cel ce se consideră cetățeanul universului; 2. cel ce trăește când într’o țară și când într’alta.

*cozmopolít, -ă s. și adj. (vgr. kosmopolites, d. kósmos, lume, și polites, cetățean). Cetățean al lumiĭ întregĭ, ca și cum toate țările ar fi țara ta. Care n’are patrie fixă și se mută de colo colo. Compus din multe națiunĭ: în orașele marĭ e multă populațiune cozmopolită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cosmopolít adj. m., s. m., pl. cosmopolíți; adj. f., s. f. cosmopolítă, pl. cosmopolíte

cosmopolít adj. m., s. m., pl. cosmopolíți; f. sg. cosmopolítă, pl. cosmopolíte

Intrare: cosmopolit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cosmopolit
  • cosmopolitul
  • cosmopolitu‑
plural
  • cosmopoliți
  • cosmopoliții
genitiv-dativ singular
  • cosmopolit
  • cosmopolitului
plural
  • cosmopoliți
  • cosmopoliților
vocativ singular
  • cosmopolitule
  • cosmopolite
plural
  • cosmopoliților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cosmopolit, -ă (persoană) cosmopolit cosmopolită

  • 1. Adept al cosmopolitismului.
    surse: NODEX

etimologie: