11 definiții pentru cosmodrom

COSMODRÓM, cosmodromuri, s. n. Teren amenajat cu platforme, rampe și instalații pentru lansarea sateliților artificiali ai Pământului și a navelor cosmice. – Din fr. cosmodrome, rus. kosmodrom.

COSMODRÓM, cosmodromuri, s. n. Teren special amenajat cu platforme, rampe și instalații pentru lansarea sateliților artificiali ai pământului și a cosmonavelor. – Din fr. cosmodrome, rus. kosmodrom.

cosmodróm (-mo-drom) s. n., pl. cosmodrómuri

cosmodróm s. n. (sil. -drom), pl. cosmodrómuri

COSMODRÓM s.n. Teren special amenajat pentru lansarea sateliților artificiali ai Pământului și a navelor cosmice; stație de plecare pentru navele cosmice cu oameni la bord; astrodrom. [Pl. -oame. / cf. fr. cosmodrome, rus. kosmodrom].

COSMODRÓM s. n. bază tehnică special amenajată pentru lansarea și aterizarea navelor cosmice și a sateliților artificiali; astrodrom. (< fr. cosmodrome, rus. kosmodrom)

COSMODRÓM ~uri n. Teren cu instalații pentru asamblarea, pregătirea și lansarea rachetelor cosmice și a sateliților artificiali ai Pământului. /<fr. cosmodrome


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cosmodróm s.n. (astr.) Teren special amenajat pentru aterizarea și decolarea navelor cosmice ◊ „Iuri Gagarin lângă pătuțul fetiței sale. Și de aici, din camera copiilor, direct la cosmodrom. T.N. 30/61 p. 31. ◊ „[...] alocarea de resurse pentru construirea unui cosmodrom. Sc. 3 VI 79 p. 6; v. și 11 IV 79 p. 6 (din rus. kosmodrom, fr., engl. cosmodrome; DMN 1961, BD 1970; Fl. Dimitrescu în LR 2/1962 p. 135 și LR 4/1962 p. 398, Th. Hristea P.E. 114, FC I 141, 150, 284, Graur C. 21; DEX, DN3)

COSMODRÓM (‹ rus., fr.; {s} cosmo + dromos „loc de alegare”) s. n. Complex de instalații, echipamente, construcții și terenuri aferente destinate asamblării, verificării și lansării sateliților artificiali și navelor cosmice, precum și urmăririi zborurilor acestora și transmiterii comenzilor de corecție; complex de lansare. Principalele c.: Cape Kennedy (v. Cape Canaveral), Vandenberg și Wallops Island (S.U.A.), Baikonur (Kazahstan), Plesețk și Kapustin Lar (Federația Rusă), Kenya (platforma italiană San Marco), Kouruo și Hamman Guir (Franța), Kagoshima și Tanegashima (Japonia)

COSMO- „lume, univers; cosmic, universal”. ◊ gr. kosmos „ordine, ornament, univers” > fr. cosmo-, engl. id., germ. kosmo- > rom. cosmo-.~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu studiul condițiilor de viață din spațiul cosmic. 2. Studiu al activității factorilor cosmici asupra organismelor vii; ~ceras (v. -ceras), s. m., tip de amonit jurasic, a cărui cochilie evolută era ornamentată cu numeroase coaste curbate și polifurcate; ~crație (v. -crație), s. f., monarhie universală, preconizată de filozofii antici; ~drom (v. -drom), s. n., teren special amenajat pentru lansarea sateliților artificiali și a navelor cosmice; sin. astrodrom; ~economie (v. eco-1v. -nomie), s. f., economie mondială; sin. mondoeconomie; ~fiziologie (v. fizio-, v. -logie1), s. f., știință care studiază funcțiile organismului în condiții artificiale cosmice sau în timpul zborului cosmic; ~genie (v. -genie1), s. f., teorie referitoare la formarea universului; ~gonie (v. -gonie), s. f., ramură a astronomiei care studiază forma și evoluția universului; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în cosmografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care se ocupă cu descrierea corpurilor și a fenomenelor cerești; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a aștrilor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în cosmologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază structura și evoluția universului și legile care îl guvernează; ~naut (v. -naut), s. m. și f., astronaut*; ~nomie (v. -nomie), s. f., totalitatea legilor care guvernează universul; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., studiul acțiunii nocive a factorilor cosmici asupra viețuitoarelor.

Intrare: cosmodrom
cosmodrom (pl. cosmodromuri) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cosmodrom cosmodromul
plural cosmodromuri cosmodromurile
genitiv-dativ singular cosmodrom cosmodromului
plural cosmodromuri cosmodromurilor
vocativ singular
plural
cosmodrom (pl. cosmodroame)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cosmodrom cosmodromul
plural cosmodroame cosmodroamele
genitiv-dativ singular cosmodrom cosmodromului
plural cosmodroame cosmodroamelor
vocativ singular
plural