coptură, copture, (cuptură), s.f. – (min.) Bucată de rocă incomplet desprinsă din tavan sau de pereții unei galerii de mină, care amenință să cadă. – Din copt + suf. -ură (Scriban, DEX, MDA) sau lat. coctura (refăcut după copt) (Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; Șăineanu, DEX; Frățilă, 2000: 96).