8 definiții pentru coprofag


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coprofág, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~agi, ~áge / E: fr coprophague] 1 (D. insecte) Care se hrănește cu excremente. 2 (D. animale sau bolnavi psihici) Care ingerează excremente.

COPROFÁG, -Ă, coprofagi, -ge, adj. (Despre animale) Care se hrănește cu excremente. – Din fr. coprophage.

COPROFÁG, -Ă, coprofagi, -ge, adj. (Despre animale) Care se hrănește cu excremente. – Din fr. coprophage.

COPROFÁG, -Ă adj., s.m. (Insectă) care se hrănește cu excremente; scatofag. [< fr. coprophage, cf. gr. kopros – excrement, phagein – a mânca].

COPROFÁG, -Ă ajd., s. m. (coleopter) care se hrănește cu excremente; scatofag. (< fr. coprophage)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coprofág (co-pro-) adj. m., pl. coprofági; f. coprofágă, pl. coprofáge

coprofág adj. m. (sil. -pro-), pl. coprofági; f. sg. coprofágă, pl. coprofáge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COPROFÁG adj., s. (MED.) scatofag.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COPRO- „fecale, bălegar, excremente”. ◊ gr. kopros „bălegar, excremente” > fr. copro-, it. id., engl. id., germ. kopro- > rom. copro-.~crazie (v. -crazie), s. f., nereținerea materiilor fecale; ~cultură (v. -cultură), s. f., însămînțarea materiilor fecale recente, pe un mediu de cultură, în scopul identificării unor microbi patogeni; ~fag (v. -fag), adj., s. m., (insectă) care se hrănește cu excremente; ~fagie (v. -fagie), s. f., ingerare de materii fecale, întîlnită la unii bolnavi mintali; sin. scatofagie; ~fazie (v. -fazie), s. f., coprolalie*; ~femie (v. -femie), s. f., vorbire obscenă; ~fil (v. -fil1), adj., care crește sau care trăiește pe bălegar sau pe materii fecale; ~filie (v. -filie1), s. f., stare patologică în care bolnavul se complace în murdăria de excremente; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante saprofite care trăiesc pe excremente; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de materii fecale; ~lalie (v. -lalie), s. f., tendință morbidă de a folosi cuvinte și expresii obscene; sin. coprofazie; ~lalomanie (v. lalo-, v. -manie), s. f., obsesie patologică de a folosi un limbaj obscen, scatologic; ~lit (v. -lit1), s. n., 1. Concrețiune formată din materiile fecale întărite. 2. Excrement fosil; ~logie (v. -logie1), s. f., studiu biologic al materiilor fecale; ~manie (v. -manie), s. f., impuls morbid de a se murdări cu excremente; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., întărire excesivă a excrementelor în intestin; ~scopie (v. -scopie), s. f., examen microscopic al fecalelor; ~stază (v. -stază), s. f., coprostazie*; ~stazie (v. -stazie), s. f., acumulare în intestin de materii fecale; sin. coprostază; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., protozoare care trăiesc în medii bogate în materii organice în descompunere; ~zoic (v. -zoic), adj., care crește pe materii fecale.

Intrare: coprofag
coprofag adjectiv
  • silabație: -pro-
adjectiv (A11)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coprofag
  • coprofagul
  • coprofagu‑
  • coprofa
  • coprofaga
plural
  • coprofagi
  • coprofagii
  • coprofage
  • coprofagele
genitiv-dativ singular
  • coprofag
  • coprofagului
  • coprofage
  • coprofagei
plural
  • coprofagi
  • coprofagilor
  • coprofage
  • coprofagelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)