5 definiții pentru copleșit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

copleșit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: copleși] 1 Încercuire. 2 Biruință. 3-6 Copleșire (3-6). 7 Năvală. 8 Năpădire. 9 Împovărare. 10 Inundare. 11 Emoționare. 12-13 Copleșire (12-13).

copleșit2, ~ă [At: BĂLCESCU, M. V. 7 / Pl: ~iți, ~e / E: copleși] 1 a Împovărat. 2 a Depășit. 3 a Întrecut. 4 a Încărcat. 5 a Biruit. 6 a (Fig) Sleit. 7 sm Arbore mai mic, care a fost împiedicat de ceilalți arbori din pădure să crească.

copleșit a. 1. inundat; 2. gârbovit, încovoiat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COPLEȘÍT adj. v. toropit.

COPLEȘIT adj. biruit, toropit. (~ de somn.)

Intrare: copleșit
copleșit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copleșit
  • copleșitul
  • copleșitu‑
  • copleși
  • copleșita
plural
  • copleșiți
  • copleșiții
  • copleșite
  • copleșitele
genitiv-dativ singular
  • copleșit
  • copleșitului
  • copleșite
  • copleșitei
plural
  • copleșiți
  • copleșiților
  • copleșite
  • copleșitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

copleșit

etimologie: