6 definiții pentru contrainterogatoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contrainterogatóriu sn [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr contre-interrogatoire] (Jur) Interogatoriu luat pentru a verifica un interogatoriu anterior.

CONTRAINTEROGATÓRIU, contrainterogatorii, s. n. (Jur.) Interogatoriu luat pentru a verifica un interogatoriu anterior. – Din fr. contre-interrogatoire.

CONTRAINTEROGATÓRIU, contrainterogatorii, s. n. (Jur.) Interogatoriu luat pentru a verifica un interogatoriu anterior. – Din fr. contre-interrogatoire.

CONTRAINTEROGATÓRIU s.n. Interogatoriu luat martorilor pentru a verifica un interogatoriu anterior. [Pron. -tra-in...-riu. / cf. fr. contre-interrogatoire].

CONTRAINTEROGATÓRIU s. n. interogatoriu luat pentru a verifica un interogatoriu anterior. (< fr. contre-interrogatoire)

contrainterogatóriu s. n. Interogatoriu luat pentru a se verifica un interogatoriu anterior ◊ „În cursul contrainterogatoriului [...] el s-a dovedit mai puțin categoric.” Sc. 12 III 64 p. 6; v. și 18 V 61 p. 6 (cf. fr. contre-interrogatoire; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 135; DN3; DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contrainterogatóriu s. n. → interogatoriu

Intrare: contrainterogatoriu
contrainterogatoriu substantiv neutru
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contrainterogatoriu
  • contrainterogatoriul
  • contrainterogatoriu‑
plural
  • contrainterogatorii
  • contrainterogatoriile
genitiv-dativ singular
  • contrainterogatoriu
  • contrainterogatoriului
plural
  • contrainterogatorii
  • contrainterogatoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)