4 definiții pentru contort
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
contort, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~rți, ~e / E: it contorto, lat contortus] 1 Răsucit. 2 (D. frunze) Care se acoperă parțial una pe cealaltă.
CONTÓRT, -Ă adj. Învârtit, sucit. ♦ (Despre frunze) Care se acoperă parțial una pe alta. [Cf. it. contorto, lat. contortus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTÓRT, -Ă adj. răsucit, înfășurat. ◊ (despre frunze) care se acoperă parțial una pe alta. (< lat. contortus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
contórt adj. m., pl. contórți; f. sg. contórtă, pl. contórte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: contort
contort adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)