12 definiții pentru contopire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTOPIRE, contopiri, s. f. Acțiunea de a (se) contopi și rezultatul ei; fuziune. – V. contopi.

CONTOPIRE, contopiri, s. f. Acțiunea de a (se) contopi și rezultatul ei; fuziune. – V. contopi.

contopire sf [At: VLAHUȚĂ, D. 144 / Pl: ~ri / E: contopi] 1 Fuziune. 2 Unire. 3 împreunare.

CONTOPIRE, contopiri, s. f. Acțiunea de a se contopi și rezultatul ei; fuziune.

CONTOPIRE s.f. Acțiunea de a se contopi și rezultatul ei. [< contopi].

contopire f. lucrarea de a contopi (la propriu și figurat), fuziune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

contopire s. f., g.-d. art. contopirii; pl. contopiri

contopire s. f., g.-d. art. contopirii; pl. contopiri

contopire s. f., g.-d. art. contopirii; pl. contopiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONTOPIRE s. 1. v. fuzionare. 2. confundare. (~ intereselor noastre.)

CONTOPIRE s. 1. fuzionare, fuziune, unire. (~ unor organizații.) 2. confundare. (~ intereselor noastre.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONTOPIRE s. f. (< contopi < con, cf. fr. co(n) < lat. cum + topi < v. sl. topiti): unire strânsă, lipire (v. și aglutinare). ◊ compunere prin ~: v. compunere.

Intrare: contopire
contopire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contopire
  • contopirea
plural
  • contopiri
  • contopirile
genitiv-dativ singular
  • contopiri
  • contopirii
plural
  • contopiri
  • contopirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contopire, contopirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi contopi DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.