CONTEMPLARE, contemplări, s. f. Acțiunea de a (se) contempla. ♦ Contemplare vie = percepere nemijlocită, concretă, a lucrurilor și a fenomenelor naturii, care apare în procesul interacțiunii dintre om și lumea încunjurătoare (și care dă oamenilor, pe baza practicii, o justă reflectare a însușirilor obiectelor).