6 definiții pentru consunare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consuna vi [At: COSTINESCU / Pzi: consun / E: fr consonner] 1 (Muz) A produce o consonanță. 2 (Trs; Buc) A fi de acord.

CONSUNA, consun, vb. I. Intranz. A produce o consonanță. – Din fr. consonner (după suna).

CONSUNA vb. I. intr. A produce o consonanță. ♦ (Fig.) A se armoniza, a se acorda. [P.i. 3. consună, var. consona vb. I. / cf. fr. consonner, după suna].

A CONSUNA pers. 3 consu intranz. (despre sunete muzicale) A produce o consonanță. /<fr. consonner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

consuna vb., ind. prez. 3 sg. și pl. consu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONSUNA vb. v. concorda, corespunde, potrivi.

Intrare: consunare
consunare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consunare
  • consunarea
plural
  • consunări
  • consunările
genitiv-dativ singular
  • consunări
  • consunării
plural
  • consunări
  • consunărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

consuna, consunverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.