CONFRATE, confrați, s. m. Coleg de profesie, tovarăș de meserie. Era singurul dintre confrați pe care... îl stimam. C. PETRESCU, C. V. 302. Titu Herdelea știa că noutăți numai jos, în culoare, ar putea auzi. Dar el venea rar la Cameră și nu îndrăznea să coboare ca alți confrați specializați. REBREANU, R. II 34 ♦ (Învechit) Tovarăș de conspirație. Numai neunirea unora din confrați fu pricină întîrzierii [revoltei]. GHICA, A. 835.