19 definiții pentru confecție confecțiune

confécție sf [At: HAMANGIU, C. C. 293 / Pl: ~ii / V: (înv) ~iúne / E: fr confection] 1 (Rar) Confecționare. 2 Obiect de îmbrăcăminte fabricat și livrat în serie sau în masă.

CONFÉCȚIE, confecții, s. f. 1. Obiect de îmbrăcăminte fabricat și livrat în serie. 2. Confecționare. [Var.: confecțiúne s. f.] – Din fr. confection, lat. confectio, -onis.

CONFECȚIÚNE s. f. v. confecție.

CONFÉCȚIE, confecții, s. f. 1. Obiect de îmbrăcăminte fabricat și livrat în serie sau în masă. 2. Confecționare. [Var.: confecțiúne s. f.] – Din fr. confection, lat. confectio, -onis.

CONFECȚIÚNE s. f. v. confecție.

CONFÉCȚIE, confecții, s. f. 1. Obiect de îmbrăcăminte fabricat în serie. Magazin de confecții. 2. Confecționare. Prețul confecției unui costum. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: confecțiúne s. f.

CONFECȚIÚNE s. f. v. confecție.

confécție (-ți-e) s. f., art. confécția (-ți-a), g.-d. art. confécției; pl. confécții, art. confécțiile (-ți-i-)

confécție s. f. (sil. -ți-e), art. confécția (sil. -ți-a), g.-d. art. confécției; pl. confécții, art. confécțiile (sil. -ți-i-)

CONFÉCȚIE s. v. confecționare.

CONFÉCȚIE s.f. 1. Obiect de îmbrăcăminte de gata, fabricat în serie. 2. Confecționare. [Gen. -iei, var. confecțiune s.f. / cf. fr. confection].

CONFECȚIÚNE s.f. v. confecție.

CONFÉCȚIE s. f. 1. obiect de îmbrăcăminte de gata, fabricat în serie. 2. confecționare. (< fr. confection, lat. confectio)

CONFÉCȚIE ~i f. Articol vestimentar confecționat în serie după un anumit model. [Art. confecția; G.-D. confecției; Sil. -ți-e] /<fr. confection, lat. confectio, ~onis

confecți(un)e f. 1. lucrarea de a executa ceva pe deplin: confecțiunea unei haine; 2. fabricare pe scară întinsă de obiecte ce n’au fost comandate; 3. vestminte fabricate dinainte, în opozițiune cu cele făcute după măsură.

*confecțiúne f. (fr. confection, d. lat. conféctio, -ónis. V. a-, de-, in- și per-fecțiune). Acțiunea de a confecționa. Terminare, efectuare: pînă la întreaga confecțiune. Mare fabricațiune de obĭecte de îmbrăcăminte care nu-s făcute pe măsură. – Și -écție.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONFÉCȚIE s. confecționare, executare, fabricare, facere, făcut, producere. (~ unor halate.)

cotón-confécție s.n. (text.) Confecție din bumbac ◊ „N.B. din secția coton-confecții a fabricii «Tânăra gardă», aplicând garnituri la confecțiile pentru femei și bărbați.” I.B. 11 VII 66 p. 9 (din coton + confecție)

CONFÉCȚIE (‹ fr., lat.) s. f. Obiect de îmbrăcăminte fabricat și livrat în serii (mari). ◊ C. metalică = ansamblu de profile și cadre metalice îmbinate între ele prin sudare. 2. Confecționare.

Intrare: confecție
confecție substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular confecție confecția
plural confecții confecțiile
genitiv-dativ singular confecții confecției
plural confecții confecțiilor
vocativ singular
plural
confecțiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular confecțiune confecțiunea
plural confecțiuni confecțiunile
genitiv-dativ singular confecțiuni confecțiunii
plural confecțiuni confecțiunilor
vocativ singular
plural