14 definiții pentru conector (s.m.)

conectór, ~oáre [At: Nom. MIN. 162 / Pl: ~i, ~oáre / E: fr connecteur] 1 a Care conectează. 2 sn Piesă cu ajutorul căreia se stabilește o legătură. 3 sn (Grm) Conectiv (4).

CONECTÓR, -OÁRE, conectori, -oare, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care conectează, care leagă. 2. S. n. Piesă cu ajutorul căreia se stabilește o legătură conectivă. 3. S. n. Conectiv (3). 4. S. m. Operator logic; functor. – Din fr. connecteur.

CONECTÓR, -OÁRE, conectori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care conectează, care leagă. 2. S. n. Piesă cu ajutorul căreia se stabilește o legătură conectivă. 3. S. n. Conectiv (3). – Din fr. connecteur.

CONECTÓR, -OÁRE, conectori, -oare, adj. Care conectează, care unește, care leagă. Neuron conector. ◊ (Substantivat, n.) Aparat sau mecanism care conectează, care stabilește o legătură. Conector electric. Conector telefonic.

conectór3 (piesă) s. n., pl. conectoáre

conectór2 (functor) s. m., pl. conectóri

conectór1 adj. m., pl. conectóri; f. sg. și pl. conectoáre

conectór (aparat) s. n., pl. conectoáre

conectór adj. m., (mat.) s. m., pl. conectóri; f. sg. și pl. conectoáre

CONECTÓR s. v. operator logic.

CONECTÓR, -OÁRE adj. Care conectează. // s.n. 1. (Log.) Conectiv. 2. Aparat, mecanism etc. care face, care stabilește o legătură. [< fr. connecteur].

CONECTÓR, -OÁRE I. adj. care conectează. II. s. m. conectiv (II). III. s. n. 1. aparat, mecanism etc. care stabilește o legătură. 2. (inform.) parte a unui program care leagă două segmente. (<fr. connecteur)

CONECTÓR2 ~oáre n. tehn. Dispozitiv care stabilește legătura între părțile unui sistem; aparat de conectare. ~ electric. /<fr. connecteur

CONECTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care conectează; care unește diferite elemente; conectiv. /<fr. connecteur

Intrare: conector (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conector conectorul
plural conectori conectorii
genitiv-dativ singular conector conectorului
plural conectori conectorilor
vocativ singular
plural