10 definiții pentru condensator (pl. -oare)

CONDENSATÓR, condensatoare, s. n. 1. Aparat care servește la lichefierea unei mase de vapori în vederea recuperării lichidului din care au provenit sau a eliminării unor componenți volatili. 2. Sistem de două conductoare separate printr-un mediu izolant sau prin vid, servind la acumularea de electricitate statică. ◊ Condensator variabil = condensator a cărui capacitate poate fi variată prin deplasarea relativă a armăturilor lui. – Din fr. condensateur.

CONDENSATÓR, condensatori, s. m. 1. Aparat care servește la lichefierea unei mase de vapori în vederea recuperării lichidului din care au provenit sau a eliminării unor componenți volatili. 2. Sistem de două conductoare separate printr-un mediu izolant sau prin vid, servind la acumularea de electricitate statică. ◊ Condensator variabil = condensator a cărui capacitate poate fi variată prin deplasarea relativă a armăturilor lui. – Din fr. condensateur.

CONDENSATÓR, condensatoare, s. n. 1. Aparat care servește la lichefierea unei mase de vapori sau de aburi. 2. (Determinat adesea prin «electric») Sistem de două conductoare (numite armături), separate printr-un izolant sau prin vid și servind la acumularea de electricitate statică. ◊ Condensator variabil = condensator întrebuințat în radiofonie, a cărui capacitate poate fi variată prin deplasarea relativă a armăturilor lui. Întoarce condensatorúl variabil, pînă ce-a veni cîntecul care-ți place ție. SADOVEANU, P. M. 150. – Pl. și: (s. m.) condensatori.

condensatór s. n., pl. condensatoáre

condensatór s. n., pl. condensatoáre

CONDENSATÓR s.n. 1. Aparat folosit pentru condensarea unei mase de vapori. 2. Sistem de doi conductori izolați, care servește la înmagazinarea de electricitate statică. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. condensateur].

CONDENSATÓR s. n. 1. aparat, recipient pentru condensarea unei mase de vapori cu un agent de răcire. 2. sistem de două conductoare, izolate printr-un dielectric, la înmagazinarea de electricitate statică. (< fr. condensateur)

CONDENSATÓR ~oáre n. 1) Dispozitiv destinat condensării vaporilor de apă sau de alt lichid prin răcire la o anumită presiune. 2) Dispozitiv folosit pentru a acumula electricitate statică. ~ electric. /<fr. condensateur

*condensatór n., pl. oare (d. condensez). Fiz. Aparat de condensat electricitatea, aburu orĭ alte forțe ale unuĭ motor. Recipient de răcit și de prefăcut în apă aburu uneĭ mașinĭ după ce a lucrat asupra pistonuluĭ. – Barb. condensor (fr. condenseur).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONDENSATÓR (‹ fr. {i}) s. n. 1. (TEHN.) Schimbător de căldură într-o instalație termică, răcit cu aer sau apă, în care fluidul refrigerent, prealabil comprimat, trece din starea de vapori în stare lichidă. 2. C. electric = sistem de două conductoare electrice (armăturile c.) separate printr-un mediu izolant și care se încarcă cu sarcini electrice egale și de semne contrare dacă se aplică o tensiune continuă; se folosește ca acumulator de sarcină electrică sau ca element al circuitelor de curent alternativ, caracteristica sa fiind capacitatea electrică.

Intrare: condensator (pl. -oare)
condensator (pl. -oare) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular condensator condensatorul
plural condensatoare condensatoarele
genitiv-dativ singular condensator condensatorului
plural condensatoare condensatoarelor
vocativ singular
plural