6 definiții pentru concordare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONCORDA, pers. 3 concordă, vb. I. Intranz. A fi în acord, a corespunde, a se potrivi. – Din fr. concorder, lat. concordare.

CONCORDA vb. I. intr. A fi în acord; a corespunde, a se potrivi. [< lat., it. concordare, cf. fr. concorder].

A CONCORDA pers. 3 concordă intranz. A fi în concordanță deplină; a se afla în armonie perfectă; a se potrivi; a se armoniza; a cadra; a se asorta. /<fr. concordér, lat. concordare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

concorda vb., ind. prez. 3 sg. și pl. concordă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONCORDA vb. a corespunde, a se potrivi, (pop.) a se lovi, (prin Bucov. și Mold.) a se știmui, (înv.) a conglăsui, a consuna. (Datele obținute ~ între ele.)

A concorda ≠ a discorda, a distona

Intrare: concordare
concordare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concordare
  • concordarea
plural
  • concordări
  • concordările
genitiv-dativ singular
  • concordări
  • concordării
plural
  • concordări
  • concordărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

concordaverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.