concizie sf [At: IORGA, L. II, 231 / P: ~zi-e / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr concision, lat concisio, -onis] Formulare scurtă.

CONCIZIE s. f. Calitatea de a fi concis, concentrare- în stilul scriitorilor sau al vorbitorilor; formulare scurtă, laconism. Concizia este o calitate a stilului scriitorilor clasici. – Pronunțat: -zi-e. – Variantă: (învechit) conciziune (MACEDONSKI, O. IV 70) s. f.

CONCIZIE s.f. Calitatea de a fi concis; exprimare, formulare scurtă; laconism. [Gen. -iei, var. conciziune s.f. / cf. lat. concisio, fr. concision].

CONCIZIE s. f. calitate de a fi concis; formulare scurtă. (<fr. concision, lat. concisio)

CONCIZIE f. Caracter concis; exprimare laconică; laconism. [Art. concizia; G.-D. conciziei; Sil. -zi-e] /<fr. concision

conciziune sf vz concizie

CONCIZIUNE s.f. v. concizie.

concizi(un)e f. calitatea stilului conciz.

*conciziúne f. (lat. con-císio, -ónis. V. de-ciziune). Calitatea de a fi concis: conciziune de stil. – Și -ízie.

concizie (desp. -zi-e) s. f., art. concizia (desp. -zi-a), g.-d. concizii, art. conciziei

concizie (-zi-e) s. f., art. concizia (-zi-a), g.-d. concizii, art. conciziei

concizie s. f. (sil. -zi-e), art. concizia (sil. -zi-a), g.-d. concizii, art. conciziei

concizie

CONCIZIE s. concentrare, laconicitate, laconism, lapidaritate, scurtime. (~ stilului, a exprimării.)

CONCIZIE s. concentrare, laconicitate, laconism, lapidaritate, scurtime. (~ stilului, a exprimării.)