8 definiții pentru concertino


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concertíno sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: it concertino] 1 Compoziție muzicală mai redusă decât concertul (4). 2 Numele grupului de instrumente solistice în concerto-grosso.

CONCERTÍNO s. n. 1. Compoziție muzicală mai redusă decât concertul. 2. Nume dat grupului de instrumente solistice în concerto-grosso. – Cuv. it.

CONCERTÍNO s. n. 1. Compoziție muzicală mai redusă decât concertul. 2. Nume dat grupului de instrumente solistice în concerto-grosso. – Cuv. it.

CONCERTÍNO s.n. Concert instrumental de mici proporții, alcătuit de obicei dintr-o singură parte. ♦ Grup de instrumente solistice în concerto grosso. [< it. concertino].

CONCERTÍNO s. n. 1. mic grup de instrumente solistice în concerto grosso. 2. lucrare muzicală concertantă cu formă liberă, în care sunt evidențiate calitățile instrumentiștilor soliști. 3. concert de proporții reduse. (<it. concertino)

CONCERTÍNO n. muz. Compoziție muzicală de dimensiuni mai reduse decât concertul. /Cuv. it.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concertíno (compoziție muzicală) s. n., art. concetínoul; pl. concertínouri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

concertino (cuv. it.) 1. Mic grup de instrumente solistice din concerto grosso*. 2. Lucrare cu caracter concertant*, având cel mai adesea formă liberă, variațională*, în care sunt evidențiate calitățile instrumentaliștilor soliști*. (Ex. C. în stil clasic de Dinu Lipatti). 3. Concert (2) de dimensiuni reduse. V. Konzertstük.

Intrare: concertino
concertino substantiv neutru
substantiv neutru (N74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concertino
  • concertinoul
  • concertinou‑
plural
  • concertinouri
  • concertinourile
genitiv-dativ singular
  • concertino
  • concertinoului
plural
  • concertinouri
  • concertinourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)