8 definiții pentru compus (cuvânt)
Explicative DEX
* COMPUS adj. 1 p. COMPUNE ¶ 2 Alcătuit din mai multe părți ¶ 3 🔬 Corp ~, corp alcătuit din două sau mai multe corpuri simple ¶ 4 📖 Cuvînt ~, format din împreunarea a două sau mai multe cuvinte; timp ~, timp (de conjugare format dintr’un auxiliar și din infinitivul sau participiul verbului; viitorul e un timp ~ în limba română; perfectul ~ ¶ 5 🌿 Frunză ~ă, frunză cu pețiolul ramificat în pețioluri mai mici și cu limbul îmbucătățit în mai multe foliole sau foițe, cum e d. e. frunza de mazăre, de trifoiu, de salcîm, etc. (🖼 1407). II. (pl. -se) sn. Tot, întreg alcătuit din mai multe părți. III. COMPUSE. * COMPOZEE sf. pl. 🌿 Mare familie de plante monopetale care cuprinde peste 10.000 de specii, a căror caracteristică e că florile sînt grupate într’un capitul înconjurat de un involucru de bractee, cum sînt d. e. albăstrelele, bănuții, păpădia, etc.
COMPUS, -Ă I. adj. alcătuit din mai multe elemente. ♦ (gram.) timp ~ = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare; frunză ~ă = frunză având limbul alcătuit din mai multe foliole, dispuse pe un ax; inflorescență ~ă = inflorescență din mai multe inflorescențe simple; fruct ~ = fruct provenind dintr-o asemenea inflorescență. II. s. n. cuvânt rezultat prin compunere (3). III. s. m. combinație (3). (<compune)
- sursa: MDN '00 (2000)
- acțiuni
compus n. un tot format din diferite părți: 1. Gram. vorbă formată din mai multe altele; 2. Chim. corp format din combinarea mai multor elemente. ║ compuse f. pl. familie de plante ale căror flori sunt reunite pe acelaș cotor și au un caliciu comun, ex. floarea-soarelui.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*compús, -ă adj. Format din bucățĭ, în opoz. cu simplu. S. m. și n., pl. e. Gram. Cuvînt format din maĭ multe părțĭ: compușiĭ luĭ pun îs spun, răpun ș. a. Chim. Corp format din combinare: compușiĭ cărbuneluĭ. F. pl. Bot. O familie de plante ale căror florĭ formează unu saŭ maĭ multe rîndurĭ pe receptacul, ca tufănica, calonfiru, vetricea ș.a.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
compus2 (cuvânt compus) s. n. / s. m., pl. n. compuse / m. compuși
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
compus3 (cuvânt compus) s. n. / s. m., pl. compuse/compuși
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
compus (lingv.) s. n., pl. compuse
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
compus s.n. Unitate lexicală complexă, formă flexionară care include un afix flexionar mobil.
- sursa: DSL (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M6) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
compus, compusesubstantiv neutru compus, compușisubstantiv masculin
etimologie:
- compune MDN '00