6 definiții pentru compus (cuvânt)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPÚS, -Ă I. adj. alcătuit din mai multe elemente. ♦ (gram.) timp ~ = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare; frunză ~ă = frunză având limbul alcătuit din mai multe foliole, dispuse pe un ax; inflorescență ~ă = inflorescență din mai multe inflorescențe simple; fruct ~ = fruct provenind dintr-o asemenea inflorescență. II. s. n. cuvânt rezultat prin compunere (3). III. s. m. combinație (3). (<compune)

compus n. un tot format din diferite părți: 1. Gram. vorbă formată din mai multe altele; 2. Chim. corp format din combinarea mai multor elemente. ║ compuse f. pl. familie de plante ale căror flori sunt reunite pe acelaș cotor și au un caliciu comun, ex. floarea-soarelui.

*compús, -ă adj. Format din bucățĭ, în opoz. cu simplu. S. m. și n., pl. e. Gram. Cuvînt format din maĭ multe părțĭ: compușiĭ luĭ pun îs spun, răpun ș. a. Chim. Corp format din combinare: compușiĭ cărbuneluĭ. F. pl. Bot. O familie de plante ale căror florĭ formează unu saŭ maĭ multe rîndurĭ pe receptacul, ca tufănica, calonfiru, vetricea ș.a.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

compus3 (cuvânt compus) s. n. / s. m., pl. compuse/compuși

compús (lingv.) s. n., pl. compúse

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

compús s.n. Unitate lexicală complexă, formă flexionară care include un afix flexionar mobil.

compús s.n. Unitate lexicală complexă, formă flexionară care include un afix flexionar mobil.

Intrare: compus (cuvânt)
compus3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compus
  • compusul
  • compusu‑
plural
  • compuse
  • compusele
genitiv-dativ singular
  • compus
  • compusului
plural
  • compuse
  • compuselor
vocativ singular
plural
compus2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compus
  • compusul
  • compusu‑
plural
  • compuși
  • compușii
genitiv-dativ singular
  • compus
  • compusului
plural
  • compuși
  • compușilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

compus, compusesubstantiv neutru
compus, compușisubstantiv masculin

  • 1. Cuvânt rezultat prin compunere. MDN '00
etimologie:
  • compune MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.