8 definiții pentru compus (cuvânt)

Explicative DEX

* COMPUS adj. 1 p. COMPUNE 2 Alcătuit din mai multe părți 3 🔬 Corp ~, corp alcătuit din două sau mai multe corpuri simple 4 📖 Cuvînt ~, format din împreunarea a două sau mai multe cuvinte; timp ~, timp (de conjugare format dintr’un auxiliar și din infinitivul sau participiul verbului; viitorul e un timp ~ în limba română; perfectul ~ 5 🌿 Frunză ~ă, frunză cu pețiolul ramificat în pețioluri mai mici și cu limbul îmbucătățit în mai multe foliole sau foițe, cum e d. e. frunza de mazăre, de trifoiu, de salcîm, etc. (🖼 1407). II. (pl. -se) sn. Tot, întreg alcătuit din mai multe părți. III. COMPUSE. * COMPOZEE sf. pl. 🌿 Mare familie de plante monopetale care cuprinde peste 10.000 de specii, a căror caracteristică e că florile sînt grupate într’un capitul înconjurat de un involucru de bractee, cum sînt d. e. albăstrelele, bănuții, păpădia, etc.

COMPUS, -Ă I. adj. alcătuit din mai multe elemente. ♦ (gram.) timp ~ = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare; frunză ~ă = frunză având limbul alcătuit din mai multe foliole, dispuse pe un ax; inflorescență ~ă = inflorescență din mai multe inflorescențe simple; fruct ~ = fruct provenind dintr-o asemenea inflorescență. II. s. n. cuvânt rezultat prin compunere (3). III. s. m. combinație (3). (<compune)

compus n. un tot format din diferite părți: 1. Gram. vorbă formată din mai multe altele; 2. Chim. corp format din combinarea mai multor elemente. ║ compuse f. pl. familie de plante ale căror flori sunt reunite pe acelaș cotor și au un caliciu comun, ex. floarea-soarelui.

*compús, -ă adj. Format din bucățĭ, în opoz. cu simplu. S. m. și n., pl. e. Gram. Cuvînt format din maĭ multe părțĭ: compușiĭ luĭ pun îs spun, răpun ș. a. Chim. Corp format din combinare: compușiĭ cărbuneluĭ. F. pl. Bot. O familie de plante ale căror florĭ formează unu saŭ maĭ multe rîndurĭ pe receptacul, ca tufănica, calonfiru, vetricea ș.a.

Ortografice DOOM

compus2 (cuvânt compus) s. n. / s. m., pl. n. compuse / m. compuși

compus3 (cuvânt compus) s. n. / s. m., pl. compuse/compuși

compus (lingv.) s. n., pl. compuse

Jargon

compus s.n. Unitate lexicală complexă, formă flexionară care include un afix flexionar mobil.

Intrare: compus (cuvânt)
compus3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compus
  • compusul
  • compusu‑
plural
  • compuse
  • compusele
genitiv-dativ singular
  • compus
  • compusului
plural
  • compuse
  • compuselor
vocativ singular
plural
compus2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compus
  • compusul
  • compusu‑
plural
  • compuși
  • compușii
genitiv-dativ singular
  • compus
  • compusului
plural
  • compuși
  • compușilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

compus, compusesubstantiv neutru
compus, compușisubstantiv masculin

  • 1. Cuvânt rezultat prin compunere. MDN '00
etimologie:
  • compune MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.