13 definiții pentru compus (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

compús, ~ă a [At: (a. 1825) GCR II, 246 / Pl: ~úși, ~e / E: compune] 1 Alcătuit din mai multe elemente. 2 Combinat. 3 (Chm; îs) Corp ~ Corp alcătuit din combinarea mai multor corpuri. 4 (Arh; îs) Stil ~ Stil format din împrumuturi luate din mai multe stiluri arhitectonice. 5 (Muz; îs) Măsură ~ă Măsură formată din fracțiuni ale măsurii simple și exprimată prin cifre suprapuse, dintre care cea de sus reprezintă numărul de note ce trebuie să conțină fiecare măsură, iar cele de jos numărul notelor care formează întreaga durată. 6 (Grm; îs) Timp ~ Timp alcătuit cu ajutorul verbelor auxiliare. 7 (Lin; îs) Cuvânt ~ Cuvânt rezultat din reunirea a două sau a mai multor cuvinte într-unul singur. 8 (Ecn; îs) Dobândă ~ă Dobândă care se adaugă la o sumă, producând, împreună, o dobândă mai mare. 9 (Bot; lpl) ~e Compozee. 10 Elaborat. 11 Scris.

COMPÚS, -Ă, compuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Alcătuit din mai multe părți sau elemente; combinat. ◊ (Muz.) Măsură compusă = măsură formată din fracțiuni ale măsurii simple. (Gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul unui verb auxiliar. (Bot.) Frunză compusă = frunză cu limbul constituit din mai multe foliole, dispuse pe un ax principal. Inflorescență compusă = inflorescență constituită din mai multe inflorescențe simple. Fruct compus = fruct constituit din mai multe fructe concrescute pe aceeași axă. 2. S. m. (Chim.) Combinație (3); corp compus (1). – V. compune. corectată

COMPÚS, -Ă, compuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Alcătuit din mai multe părți sau elemente; combinat. ◊ (Muz.) Măsură compusă = măsură formată din fracțiuni ale măsurii simple. (Gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul unui verb auxiliar. (Bot.) Frunză compusă = frunză cu limbul constituit din mai multe foliole, dispuse pe un ax principal. Inflorescență compusă = inflorescență constituită din mai multe inflorescențe simple. Fruct compus = fruct constituit din mai multe fructe concrescute pe aceeași axă. 2. S. m. (Chim.) Combinație (4); corp compus (1). – V. compune.

COMPÚS, -Ă, compuși, -se, adj. (În opoziție cu simplu) Alcătuit din mai multe părți sau elemente; combinat. ◊ (Chim.) Corp compus = corp cu o constituție mai mult sau mai puțin complexă; corp alcătuit din mai multe elemente diferite. (Substantivat, m.) Compușii cuprului. ▭ (Muz.) Măsură compusă = măsură formată din fracțiuni ale măsurii simple. (Gram.) Timp compus = timp alcătuit cu ajutorul verbelor auxiliare. Perfectul compus și viitorul sînt timpuri compuse.Cuvînt compus = cuvînt format din reunirea a două sau a mai multor cuvinte într-unul singur. «Făt-Frumos», «bunăvoință»,«doisprezece» sînt cuvinte compuse. ▭ (Aritm.) Regula de trei compusă v. regulă. Dobîndă compusă = dobîndă calculată progresiv, adăugîndu-se în fiecare an, la capitalul inițial, dobînda respectivă.

COMPÚS, -Ă adj. Format din mai multe elemente. ♦ (Gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare. // s.m. Substanță chimică obținută prin unirea mai multor elemente diferite. [< compune].

COMPÚS, -Ă I. adj. alcătuit din mai multe elemente. ♦ (gram.) timp ~ = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare; frunză ~ă = frunză având limbul alcătuit din mai multe foliole, dispuse pe un ax; inflorescență ~ă = inflorescență din mai multe inflorescențe simple; fruct ~ = fruct provenind dintr-o asemenea inflorescență. II. s. n. cuvânt rezultat prin compunere (3). III. s. m. combinație (3). (<compune)

COMPÚS1 ~să (~și, ~se) Care constă din mai multe elemente; format din mai multe părți componente. Frunză ~să. /v. a compune

*compús, -ă adj. Format din bucățĭ, în opoz. cu simplu. S. m. și n., pl. e. Gram. Cuvînt format din maĭ multe părțĭ: compușiĭ luĭ pun îs spun, răpun ș. a. Chim. Corp format din combinare: compușiĭ cărbuneluĭ. F. pl. Bot. O familie de plante ale căror florĭ formează unu saŭ maĭ multe rîndurĭ pe receptacul, ca tufănica, calonfiru, vetricea ș.a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

compús1 adj. m., pl. compúși; f. compúsă, pl. compúse

compús adj. m., (chim.) s. m., pl. compúși; f. sg. compúsă, pl. compúse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPÚS adj., s. (CHIM.) 1. adj. combinat. (Substanță ~.) 2. s. v. combinație. 3. s. compus heterociclic = heterociclu.

COMPUS adj., s. (CHIM.) 1. adj. combinat. (Substanță ~.) 2. s. combinație, corp compus.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COMPÚS, -Ă adj. (< compúne < lat. componere, cf. fr. composer); în sintagmele adjectiv compus, adverb compus, conjuncție compusă, cuvânt compus, formă compusă, interjecție compusă, mod compus, numeral compus, prepoziție compusă, pronume compus, parte de vorbire compusă, perfect compus, substantiv compus, timp compus și verb compus (v.).

Intrare: compus (adj.)
compus1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compus
  • compusul
  • compusu‑
  • compu
  • compusa
plural
  • compuși
  • compușii
  • compuse
  • compusele
genitiv-dativ singular
  • compus
  • compusului
  • compuse
  • compusei
plural
  • compuși
  • compușilor
  • compuse
  • compuselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

compus (adj.) compusă

  • 1. Alcătuit din mai multe părți sau elemente.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: combinat (adj.)
    • 1.1. muzică Măsură compusă = măsură formată din fracțiuni ale măsurii simple.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. gramatică Timp compus = timp format cu ajutorul unui verb auxiliar.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Perfectul compus și viitorul sunt timpuri compuse.
        surse: DLRLC
    • 1.3. gramatică Cuvânt compus = cuvânt format din reunirea a două sau a mai multor cuvinte într-unul singur.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • «Făt-Frumos», «bunăvoință»,«doisprezece» sunt cuvinte compuse.
        surse: DLRLC
    • 1.4. botanică Frunză compusă = frunză cu limbul constituit din mai multe foliole, dispuse pe un ax principal.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.5. botanică Inflorescență compusă = inflorescență constituită din mai multe inflorescențe simple.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.6. botanică Fruct compus = fruct constituit din mai multe fructe concrescute pe aceeași axă.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.7. chimie Corp compus = corp cu o constituție mai mult sau mai puțin complexă; corp alcătuit din mai multe elemente diferite.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
    • 1.8. aritmetică Regula de trei compusă.
      surse: DLRLC
    • 1.9. Dobândă compusă = dobândă calculată progresiv, adăugându-se în fiecare an, la capitalul inițial, dobânda respectivă.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi compune
    surse: DEX '09 DEX '98 DN