O definiție pentru comptare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMPTA vb. I. v. conta.
Intrare: comptare
comptare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
conta, contezverb
- 1. A se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva. DEX '09 DLRLC DN
- Agitatorul care vorbește numai el singur și nu dă voie oamenilor să spună ce au de spus, care nu se interesează de părerile acestora, nu poate conta pe succes. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. DLRLC
- Biata Raluca! auzi, biata fată! să-i strice... tocmai monologul!... [Raluca:] Închipuiește-ți, dragă, tocmai scena pe care contam! CARAGIALE, O. III 8. DLRLC
-
- 2. A reprezenta o valoare, a avea însemnătate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- În regimul capitalist omul nu contează. DLRLC
-
- 3. (Cu determinări introduse prin prepoziția „cu”) A ține seama de cineva. DEX '98 DLRLC
- Să-l silim de a conta cu noi. ALECSANDRI, T. 1735. DLRLC
-
-
etimologie:
- compter DEX '09 DEX '98 DN
- contare DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.