7 definiții pentru complăcere

Explicative DEX

COMPLĂCERE s. f. (Înv.) Amabilitate, complezență. – V. complăcea.

COMPLĂCERE s. f. (Înv.) Amabilitate, complezență. – V. complăcea.

complăcere sf [At: NEGRUZZI, S. III, 172 / E: complăcea] (Înv) 1 Dorința de a plăcea cuiva. 2 Amabilitate.

COMPLĂCERE s. f. (Învechit) Amabilitate, complezență. Amelio, contez pe complăcerea ta, ca să faci... podoaba adunării. NEGRUZZI, S. III 172.

COMPLĂCERE s. f. (Înv.) Amabilitate, complezență. – V. complăcea.

Ortografice DOOM

complăcere s. f., g.-d. art. complăcerii

Sinonime

COMPLĂCERE s. v. amabilitate, bunăvoință, serviabilitate.

complăcere s. v. AMABILITATE. BUNĂVOINȚĂ. SERVIABILITATE.

Intrare: complăcere
complăcere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complăcere
  • complăcerea
plural
  • complăceri
  • complăcerile
genitiv-dativ singular
  • complăceri
  • complăcerii
plural
  • complăceri
  • complăcerilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

complăcere, complăcerisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi complăcea DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.