compilație sf [At: IORGA, L. I, 87 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr compilation, lat compilatio] Lucrare care cuprinde idei și fragmente din diverși autori, neprelucrate în mod personal.

COMPILAȚIE, compilații, s. f. Lucrare care cuprinde idei și fragmente din diverși autori, fără a fi prelucrate în mod personal. Cronica lui Macarie este o compilație. – Pronunțat: -ți-e.

COMPILAȚIE s.f. Compilare. ♦ Lucrare care conține idei, fragmente strînse din diferiți autori, fără o prelucrare personală a autorului. ♦ (Cib.) Traducere a unui algoritm dintr-un limbaj într-altul. [Gen. -iei, var. compilațiune s.f. / cf. fr. compilation, lat. compilatio].

COMPILAȚIE s. f. compilare. ◊ lucrare care conține idei, fragmente din diferiți autori, fără originalitate. (< fr. compilation, lat. compilatio)

COMPILAȚIE ~i f. Lucrare (operă) lipsită de originalitate, conținând idei extrase din diverse surse. [Art. compilația; G.-D. compilației; Sil. -ți-e] /<fr. compilation, lat. compilatio, ~onis

compilațiune sf vz compilație

COMPILAȚIUNE s.f. v. compilație.

compilați(un)e f. 1. lucrarea de a compila; 2. operă compusă din părți împrumutate.

*compilațiúne f. (lat. compilátio, -ónis). Acțiunea de a compila. Operă compilată. – Și -áție și -áre.

compilație (desp. -ți-e) s. f., art. compilația (desp. -ți-a), g.-d. art. compilației; pl. compilații, art. compilațiile (desp. -ți-i-)

compilație (-ți-e) s. f., art. compilația (-ți-a), g.-d. art. compilației; pl. compilații, art. compilațiile (-ți-i-)

compilație s. f. (sil. -ți-e), art. compilația (sil. -ți-a), g.-d. art. compilației; pl. compilații, art. compilațiile (sil. -ți-i-)

compilație

COMPILAȚIE s. compilare. (Lucrare de ~.)