6 definiții pentru compensatoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

compensatoriu, ~ie a [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr compensatoire] 1-10 Care compensează (1-10). 11 (Jur) Care duce la repararea unei pagube. 12 (Îs) Daune -rii Sumă de bani ce se plătește de către debitor creditorului pentru a-i acoperi pagubele rezultate din neexecutarea unei obligații.

COMPENSATÓRIU, -IE, compensatorii, adj. Care compensează; compensator. ♦ (Jur.) Care duce la repararea unei pagube. ◊ Daune compensatorii = sumă de bani ce se plătește de către debitor creditorului pentru a-i acoperi pagubele rezultate din neexecutarea unei obligații. – Din fr. compensatoire.

COMPENSATÓRIU, -IE, compensatorii, adj. Care compensează; compensator. ♦ (Jur.) Care duce la repararea unei pagube. ◊ Daune compensatorii = sumă de bani ce se plătește de către debitor creditorului pentru a-i acoperi pagubele rezultate din neexecutarea unei obligații. – Din fr. compensatoire.

COMPENSATÓRIU, -IE adj. Care compensează. ♦ (Jur.) Care duce la repararea unei pagube. ◊ Daune compensatorii = sumă de bani care se plătește de către debitor creditorului pentru a-i acoperi pagubele rezultate din neîndeplinirea unei obligații. [Pron. -riu, var. compensator, -oare adj. / < fr. compensatoire, cf. lat. compensatorius].

COMPENSATÓRIU, -IE adj. compensator. ♦ (jur.) care duce la repararea unei pagube. ♦ daune ~ i = sumă de bani care se plătește de către debitor creditorului pentru a-i acoperi pagubele rezultate din neîndeplinirea unei obligații. (< fr. compensatoire)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

compensatóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. compensatórie (-ri-e); pl. m. și f. compensatórii

compensatóriu adj. m. [-riu pron. -rĭu], f. compensatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. compensatórii

Intrare: compensatoriu
compensatoriu adjectiv
  • pronunție: compensatorĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compensatoriu
  • compensatoriul
  • compensatoriu‑
  • compensatorie
  • compensatoria
plural
  • compensatorii
  • compensatoriii
  • compensatorii
  • compensatoriile
genitiv-dativ singular
  • compensatoriu
  • compensatoriului
  • compensatorii
  • compensatoriei
plural
  • compensatorii
  • compensatoriilor
  • compensatorii
  • compensatoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

compensatoriu

  • 1. Care compensează.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN sinonime: compensator (adj.)
    • 1.1. științe juridice Care duce la repararea unei pagube.
      surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
      • 1.1.1. Daune compensatorii = sumă de bani ce se plătește de către debitor creditorului pentru a-i acoperi pagubele rezultate din neexecutarea unei obligații.
        surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: