4 definiții pentru comornic (încăpere)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comórnic1 sm [At: CORESI, ap. DHLR II, 506 / Pl: ~ici / E: srb, pn komornik] (Înv) 1 Judecător la curtea polonă. 2 Cămaraș. 3 (Trs) Casier comunal. 4 Loc unde se păstrează obiectele prețioase. 5 Tezaur. 6 Celar la stână.

comórnic2 sm vz comarnic

COMÓRNIC, comornice, s. n. (Înv.) Celar la stână. – Din pol. komornik.

COMÓRNIC, comornice, s. n. (Înv.) Celar la stână. – Din pol. komornik.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comórnic (încăpere) s. n., pl. comórnice

Intrare: comornic (încăpere)
comornic2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comornic
  • comornicul
  • comornicu‑
plural
  • comornice
  • comornicele
genitiv-dativ singular
  • comornic
  • comornicului
plural
  • comornice
  • comornicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

comornic (încăpere)

  • 1. învechit Celar la stână.
    surse: DEX '09

etimologie: