COMARNIC (pl. -ce) sn. 🐑 1 Leasă de nuiele, sprijinită pe patru furci înalte, pe care se pun cașii să se svînte, după ce au fost scoși din strecurătoare ¶ 2 Adăpost, la stînga stînei, un fel de șopron format dintr’un acoperemînt de scînduri de șindrilă sau de stuf, așezat pe patru stîlpi sau pari înfipți în pămînt; slujește să ție umbră păstorilor cînd mulg și să-i apere de ploaie (🖼 1399) ¶ 3 Trans. = COMORNIC²: în staur erau cîteva mii de oi, iar în ~ vre-o 12 păcurari (RET.) [comp. COMORNIC].