4 definiții pentru comornic (persoană)

comórnic1 sm [At: CORESI, ap. DHLR II, 506 / Pl: ~ici / E: srb, pn komornik] (Înv) 1 Judecător la curtea polonă. 2 Cămaraș. 3 (Trs) Casier comunal. 4 Loc unde se păstrează obiectele prețioase. 5 Tezaur. 6 Celar la stână.

comórnic (înv.) s. m., pl. comórnici

comórnic (persoană) s. m., pl. comórnici

comórnic m. (pol. komornik). Ur. Portărel (la Polonĭ).

Intrare: comornic (persoană)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comornic comornicul
plural comornici comornicii
genitiv-dativ singular comornic comornicului
plural comornici comornicilor
vocativ singular comornicule, comornice
plural comornicilor

comornic (persoană)

  • 1. învechit Portărel (la Polonĭ).
    surse: Scriban

etimologie: