4 definiții pentru comornic (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comórnic1 sm [At: CORESI, ap. DHLR II, 506 / Pl: ~ici / E: srb, pn komornik] (Înv) 1 Judecător la curtea polonă. 2 Cămaraș. 3 (Trs) Casier comunal. 4 Loc unde se păstrează obiectele prețioase. 5 Tezaur. 6 Celar la stână.

comórnic m. (pol. komornik). Ur. Portărel (la Polonĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comórnic (înv.) s. m., pl. comórnici

comórnic (persoană) s. m., pl. comórnici

Intrare: comornic (persoană)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comornic
  • comornicul
  • comornicu‑
plural
  • comornici
  • comornicii
genitiv-dativ singular
  • comornic
  • comornicului
plural
  • comornici
  • comornicilor
vocativ singular
  • comornicule
  • comornice
plural
  • comornicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

comornic (persoană)

  • 1. învechit Portărel (la Polonĭ).
    surse: Scriban

etimologie: