opțiuni
  • info

8 definiții pentru comitentă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMITENT, -Ă, comitenți, -te, s. m. și f. Persoană care încredințează cuiva un mandat prin care îl împuternicește să săvârșească anumite acte sub controlul său și după directivele sale. – Din it. committente, lat. commitens, -ntis.

COMITENT, -Ă, comitenți, -te, s. m. și f. Persoană care încredințează cuiva un mandat prin care îl împuternicește să săvârșească anumite acte sub controlul său și după directivele sale. – Din it. committente, lat. commitens, -ntis.

COMITENT, -Ă, comitenți, -te, s. m. și f. Persoană care încredințează unui prepus un mandat prin care îl împuternicește să facă anumite acte juridice. ◊ (Adjectival) Întreprinderea comitentă răspunde de faptele săvîrșite de prepușii ei în cadrul însărcinărilor încredințate lor.

COMITENT, -Ă s.m. și f. Cel care încredințează cuiva un mandat, împuternicindu-l să-i facă anumite acte juridice; mandatar. [< germ. Kommitent, cf. it. commettente].

COMITENT, -Ă s. m. f. cel care încredințează unui comisionar efectuarea unor operații comerciale sau financiare în contul său. (<germ. Kommitent, it. commettente)

*comitént, -ă s. (lat. committens, -éntis). Jur. Cel ce-l însărcinează pe altu să poarte grijă de interesele luĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

comitentă s. f., g.-d. art. comitentei; pl. comitente

comitentă s. f., g.-d. art. comitentei; pl. comitente

comitentă s. f., g.-d. art. comitentei; pl. comitente

Intrare: comitentă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comitentă
  • comitenta
plural
  • comitente
  • comitentele
genitiv-dativ singular
  • comitente
  • comitentei
plural
  • comitente
  • comitentelor
vocativ singular
  • comitentă
  • comitento
plural
  • comitentelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

comitent, comitențisubstantiv masculin
comitentă, comitentesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care încredințează cuiva un mandat prin care îl împuternicește să săvârșească anumite acte sub controlul său și după directivele sale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: mandatar
    • format_quote (și) adjectival Întreprinderea comitentă răspunde de faptele săvârșite de prepușii ei în cadrul însărcinărilor încredințate lor. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.